Mohammed Chaib, candidat al Partidului Socialist Catalan cere schimbarea legislației pentru a asigura dreptul la vot pentru imigranți, accesul la sistemul sanitar pentru toate persoanele, indiferent de situația lor administrativă și garantarea înregistrării (empadronamiento) și pentru cei care nu au un domiciliu.

Reporter: – Milioane de persoane care au deja un permis de rezidență permanentă nu pot vota. Deși plătesc impozite sau sunt consumatori în Spania, nu au drepturi politice. Nici nu pot fi candidați pe listele partidelor politice. Ce soluție propuneți?

Mohammed Chaib: – La nivel european cred că cetățenii străini nu au dreptul la vot în cadrul unor alegeri generale nici în țări ca Belgia, Olanda sau Franța care au mai multă tradiție în imigrație. Cetățenii străini care sunt rezidenți pot vota la alegerile municipale. Totuși, este de neînțeles faptul că o persoană care locuiește într-un municipiu și care știe cum trebuie administrat mai bine propriul cartier nu poate decide nici cum va arăta cartierul, nici asupra politicilor care afectează viața de zi cu zi în general, în toate domeniile, mă refer la politicile sociale, culturale sau economice. Pentru mine este o anomalie și situația actuală: o persoană rezidentă nu poate vota nici măcar în cadrul alegerilor autonomice. În privința alegerilor generale, nicio țară europeană nu permite ca persoane din alte țări să participe la vot, accesul la vot este legat de naționalitate.

Una din primele mele propuneri constă în reducerea termenului pentru obținerea naționalității, de la zece ani de rezidență care sunt ceruți acum, la cinci ani de rezidență. Astfel, toate persoanele care acum nu au drept de vot, ar putea vota după cinci ani, când ar obține rezidența permanentă și naționalitatea, cum ar fi cazul românilor, marocanilor sau colectivului din Pakistan. Situația actuală nu este normală. Pe de o parte se oferă un permis de rezidență permanentă unei persoane, ceea ce înseamnă că nu va putea fi expulzată, iar pe de altă parte îi spui: „trebuie să te integrezi, dar îți tai elanul pentru că nu ai dreptul la vot. Nu se poate vorbi de cetățenie dacă nu există drepturi politice.”
Reporter: – Obținerea statului de cetățean în condiții egale înseamnă în primul rând drepturi politice….

M.C.: – Da, și în același timp este necesară schimbarea discursului. Nu mai putem vorbi de imigranți atunci când ne referim la persoane care au ani de zile de când trăiesc aici. De exemplu, copiii care s-au născut aici sau studiază aici nu mai sunt imigranți. Și totuși ne referim la imigranți și imigranți de a doua generație. Ar trebui să vorbim de cetățeni, indiferent de numele pe care îl au.


Reporter: – Cum se poate ajunge la un statut de cetățean, indiferent de origine?

M.C.: – Pe de o parte este nevoie o muncă de pedagogie cu întreaga societate, pe de altă parte este necesară participarea în societate. Mă refer nu doar la prezența la sărbătoarea diversității sau alte festivăți asemănătoare, ceea ce se întâmplă acum, ci la o participare reală a cetățenilor străini în toate domeniile: politică, economie, cultură. Deocamdată instituțiile se gândesc la imigrație doar când se organizează vreo festivitate a unei comunități, etc. E necesară o schimbare a mentalității în instituțiile publice și trebuie în cele din urmă să-și deschidă ușile pentru ca participarea imigranților în societate să fie una reală, să aibă un efect.
Ar trebui să începem prin eliminarea departamentelor de imigrație, ar fi primul pas pentru a vorbi de cetățeni și drepturi ale cetățenilor și nu de imigranți.


Reporter: – Dar legislația pentru imigranți continuă în vigoare și afectează doar cetățenii străini, comunitari sau din afara Uniunii Europene…

M.C.: – Da, avem în plan modificarea legislației pentru străini. Dar în același timp ascensorul social funcționează numai când societatea se normalizează, când persoanele sunt incluse în societate cu normalitate. Există țări în Europa unde și după cinci generații se vorbește în continuare de imigranți.

Reporter: – Imigranții nu sunt vizibili nici în cadrul organizațiilor, structurilor de decizie…

M.C.: – Da, este adevărat, nu sunt vizibili în spațiul politic de decizie. Nu este normal ca în Spania unde avem aproape două milioane de musulmani să existe doar un candidat de origine musulmană, adică eu. De ce se produce această situație? Pentru că partidele politice au fost foarte reticente. Eu nu mă așteptam să fiu candidat, dar m-au propus pe liste, într-o poziție razonabilă. Faptul că sunt numărul șase e o recunoaștere importantă.
Pe de altă parte foarte mulți imigranți care au obținut naționalitatea nu votează. Mi-a mărturisit multă lume în timpul campaniei. Dar alegerile sunt și responsabilitatea noastră, nu doar a cetățenilor de aici. Dacă imigranții nu participă, nici nu pot reclama drepturi. Politica nu e o ficțiune, ci o responsabilitate comună. Iar partidele politice trebuie să depășească frica de a include imigranții.

Reporter: – Ce propuneți în privința accesului la sistemul public de sănătate?

M.C.: – A fost chiar un socialist cel care a propus legea accesului universal la sănătate în Spania pentru orice persoană. Este vorba de Ernest Lluch. A susținut că dreptul la sănătate era un drept universal care nu se poate negocia. În programul nostru specificăm că orice persoană trebuie să aibă acces la sănătate.

Reporter: – Înscrierea, luarea în spațiu?

M.C.: – Pentru toate persoanele, inclusiv pentru cele care nu au un domiciliu stabil în localitatea în care locuiesc. Înregistrarea e primul pas pentru accesul la serviciile publice.

Reporter: – Poziția referitor la independența Cataloniei?

M.C.: – În cazul colectivelor de imigranți apar în general două situații: pe de o parte există o mobilitatea mai ridicată, oamenii lucrează în Catalonia sau se deplasează în alte zone ale Spaniei, nu au o legătură specială cu nicio zona, e o moblitate determinată de ofertele de muncă. Pe de altă parte, datorită faptului că procesul administrativ de obținere a permiselor de rezidență este un proces complicat, orice necunoscută referitoare la viitorul statului legal al unui imigrant produce îngrijorare. În colectivele de imigranți există mai multă îngrijorare referitor la efectele procesului de desprindere de Spania și mai ales referitor la ziua următoare declarării independenței.

Interviu realizat de Corina Tulbure