Interviu cu Oriol Amorós, secretar de Imigraţie în cadrul Guvernului Catalan // Cataluña este cea de-a treia regiune spaniolă în care românii sunt o comunitate importantă. În această comunitate autonomă trăiesc aproape 100.000 de români şi se află pe al doilea loc în clasamentul comunităţilor de străini, după marocani.

Integrarea românilor este diferită de la un oraş la altul, dar mai ales de la o regiune la alta. Cei care trăiesc în Madrid întâmpină anumite probleme şi au anumite avantaje, iar românii din Comunitatea Valenciana sau din Cataluña au o altfel de viaţă, mai ales, din cauza faptului că fiecare regiune are guvern propriu, iar în Spania, populaţiile au culturi diferite de la o regiune la alta, susţinute pe suportul altor limbi cum este valenciana sau catalana, în regiunea Barcelonei. La urma urmei, toţi românii trăiesc împreună în Spania, însă, viaţa lor decurge diferit în funcţie de regiunea în care s-au stabilit, iar acolo unde este nevoie ajung să înveţe şi limba regiunii, fără de care nu se pot descurca. În Cataluña, românii se integrează la fel ca peste tot în Spania, dovedind că sunt muncitori serioşi şi persoane capabile să se adapteze noilor condiţii de viaţă. Pe lângă asta, asemănările dintre catalană şi română sunt doar unele dintre avantajele de care se bucură cei care învaţă să convieţuiască în Cataluña alături de ceilalţi locuitori.

Reporter: – Cum îi afectează criza pe străinii din Cataluña?

 

Oriol Amorós: – Criza îi afectează la fel pe străinii din Cataluña, la fel ca şi pe ceilalţi locuitori, dar poate că un pic mai mult, pentru că indicele de şomaj este mult mai mare în rândul imigranţilor decât în cadrul populaţiei, în general. Acest lucru se întâmplă pentru că primul loc de muncă care se restructurează într-o firmă este cel al ultimului venit şi, în consecinţă, se observă că această criză afectează mai mult locurile de muncă, instabile din punct de vedere contractual. Atunci se poate spune că îi afectează un pic mai mult, dar în acelaşi timp eu cred că străinul din Cataluña are o predispoziţie faţă de schimbare şi de aceea poate răspunde mai bine pentru a depăşi criza.

 


Reporter: – Poate fi un avantaj şi faptul că străinii sunt obişnuiţi cu situaţiile de criză?

 

Oriol Amorós: – Într-adevăr şi elementele care îi leagă de locul de muncă, de un sector economic sau de un teritoriu sunt mai mici, aşa că, de obicei acestea adesea sunt un dezavantaj, dar în momentele de criză sunt un avantaj. Când nu mai merge ceea ce este, trebuie să fii pregătit pentru a căuta ceva nou, iar străinul tocmai a căutat ceva nou atunci când a decis să schimbe ţara şi când s-a deplasat mulţi kilometri pentru a-şi îmbunătăţi situaţia, aşa că îi este mai uşor acum decît cuiva care de 30 de ani munceşte în acelaşi loc şi are legături puternice cu acel loc.

 

Reporter: – Acum se vorbeşte foarte mult despre întoarcerea imigranţilor acasă. Ce date există în Cataluña referitor la acest eveniment?

 

Oriol Amorós: – Datele sunt foarte puţine, iar cele reale nu le cunoaşte nimeni. Datele pe care le avem sunt cele care s-au transmis referitor la ajutorul pentru întoarcere şi aceste date nu reprezintă întreg fenomenul pentru că „ayuda para el retorno humanitario” sunt pentru ţări îndepărtate şi nu sunt valabile pentru Maroc sau pentru România. Aşadar, nu avem date clare despre întoarcere, dar există o percepţia asupra acesteia prin înmatriculările şcolare, prin înscrierile în evidenţa primăriilor, dar în mod normal, oamenii nu se şterg din aceste evidenţe când pleacă.

 

Reporter: – Atunci se poate spune că datele nu sunt apropiate de realitate?

 

Oriol Amorós: – Nu, pentru că în mod normal cineva care se înscrie în evidenţa primăriilor nu se şterge atunci când se mută.

 

Reporter: – Ce soluţii există pentru românul care rămâne fără lucru aici şi care nici în România nu poate să se întoarcă?

 

Oriol Amorós: – Formarea profesională. Ieşirea din criză este formarea. Aceasta nu este doar o criză financiară, de tip ciclic. Este o criză profundă care afectează modelul productiv în care unele sectoare au avut o creştere disproporţionată de-a lungul anilor şi care acum vor avea o ajustare la realitate şi în acelaşi timp este o criză care afectează în mod vizibil anumite grupuri. Afectează mai ales locurile de muncă necalificate pentru că vedem că 70% dintre şomeri sunt persoane fără studii sau cu studii minime, aşa că, ieşirea din criză este formarea profesională.

Eu cred că românii care sunt în Cataluña reprezintă o populaţie cu formare bună, dar pe care nu o pot transfera în locuri de muncă bune pentru că le lipseşte acea formare primară prin care să cunoască limba catalană şi să ştie cum funcţionează un pic societatea catalană. Acesta este un element de formare relativ uşor de obţinut, prin care îşi pot pune în aplicare tot potenţialul.

Aşadar, eu cred că în faţa crizei actuale, ieşirile sunt formarea şi sprijinirea întreprinzătorilor, adică facilitatea permiselor de rezidenţă cu drept de muncă pe cont propriu şi să fie lăsaţi oamenii să fie protagoniştii ieşirii din criză.

 

Reporter: – În privinţa Spaniei, Cataluña poate fi o regiune bună pentru depăşirea crizei?

 

Oriol Amorós: – În realitate, criza ne afectează la fel pe toată lumea. Să faci o evaluare separată nu ar fi corect. Într-adevăr, Cataluña este un tărâm al întreprinzătorilor, un tărâm al noilor idei şi este un teritoriu care nu a avut atâta sprijin din partea statului precum alte regiuni ale statului spaniol, aşa că mereu am fost obligaţi să inventăm soluţiile pentru a rezolva situaţii dificile. Eu cred că Cataluña va ieşi din criză prin propriile energii, prin micile decizii pe care le vor lua mulţi oameni de afaceri şi mulţi întreprinzători în dorinţa de a crea noi locuri de muncă. Aşadar, Cataluña este un loc bun pentru întreprinzător pentru cel care are o idee nouă şi pentru cel care vrea să-şi dezvolte creativitatea, pentru că Cataluña oferă un spaţiu favorabil creativităţii.

 

Reporter: – Cum suportă catalanii prezenţa străinilor în această situaţie de criză? Se simte o creştere a nivelului de xenofobie în aceste momente dificile?

 

Oriol Amorós: – Dacă îmi permiteţi, eu nu sunt de acord cu formula „cum îi suportă catalanii pe străini”, ci mai degrabă „cum convieţuiesc”? Catalanii au o bună convieţuire cu străinii. Cataluña este un teritoriu care a primit noi rezidenţi foarte multă vreme, spre deosebire de Spania care, în secolul XX, a produs mai mult emigranţi. Cataluña a avut emigraţie în secolul XIX, dar şi în secolul XX, când a fost mai puţină din punct de vedere cantitativ, dar importantă din punct de vedere calitativ. În timpul dictaturii lui Franco mulţi catalani, din motive politice, au fost nevoiţi să emigreze, dar în secolul XX, Cataluña a fost un teritoriu receptor de imigraţie. Aici am avut o transformare socială foarte importantă. Am trecut de la 6 la 7,5 milioane de locuitori în 10 ani şi imigraţia a trecut de la 10 la 15%, dar această mare transformare socială nu este prima care se produce, aşa că, societatea catalană are o mentalitate deschisă şi aici înţelegem că se poate fi catalan şi român în acelaşi timp, fără nici o problemă, la fel cum se poate fi catalan şi marocan. În general, eu cred că a existat un aport pozitiv şi este adevărat că atunci când intrăm într-o perioadă de criză există anumite resurse pentru care se produce concurenţă, cum este de exemplu munca sau căutarea unui loc de muncă şi acest lucru, fără îndoială, poate tensiona convieţuirea, însă nota generală este buna convieţuire.

 

Reporter: – Cum sunt direcţionate investiţiile din domeniul imigraţiei pentru sprijinirea străinilor în depăşirea crizei?

 

Oriol Amorós: – Noi avem aici o politică bazată pe egalitate şi pe principiile cetăţeneşti. Am promovat în special o politică de imigraţie bazată pe servicii publice puternice care i-au servit pe toţi la fel, un sistem sanitar puternic, servicii sociale puternice, o politică privind accesul egal la muncă şi o lcoală care a ştiut să asimileze mii şi mii de noi elevi. Asta a fost cel mai important lucru pe care l-am făcut. Acum ne dăm seama că acest lucru nu era suficient. De fapt, ne-am dat seama dinainte însă, pentru că această imigraţie a venit într-o piaţă a muncii aflată în creştere puternică, prioritatea a fost munca şi atunci au fost uitate elemente importante pentru integrare cum este formarea lingvistică, cum este formarea sau cunoaşterea societăţii în care se trăieşte. Aici avem lipsuri. Sunt mulţi muncitori români, pakistanezi, marocani care au intrat în sectorul construcţiilor unde considerau că limba catalană nu le era necesară, dar unde acum în timp de criză vor să treacă în sectorul Servicii şi îşi dau seama că au nevoie să ştie catalana care este limba comună în mare parte din teritoriul Cataluñiei. De aceea, noi acum prin politicile de integrare punem mult accentul pe cunoaşterea societăţii în care se trăieşte, pe interacţiunea cu această societate, pe faptul de a cunoaşte cum să-ţi cauţi de muncă, cum să-ţi deschizi o afacere, iar pentru asta este foarte important să cunoşti limba catalană.

 

Reporter: – Se cunoaşte bugetul dedicat integrării sau sunt acţiuni ale unor departamente diferite?

 

Oriol Amorós: – Da sunt acţiuni ale unor instituţii diferite şi ale unor departamente diverse. Ceea ce este important să se facă în Imigraţie nu este însă ceea ce face departamentul pe care-l conduc eu, Secretariatul de Imigraţie. Important este ceea ce se face din partea Guvernului catalan, din partea primăriilor şi din partea organizaţiilor sociale şi este la fel de important ceea ce facem noi precum şi ce face Direcţia de Educaţie sau ce fac primăriile în cadrul procesului de primire.

În general, am crescut an de an bugetul acordat acţiunilor din toate departamentele guvernului regional, iar în domeniul imigraţiei s-au cheltuit 215 milioane de euro. Aceasta este cantitatea cheltuită în integrare, nu este cheltuiala pentru imigranţi în general, pentru că sunt unele comunităţi autonome care spun că cheltuie 4 miliarde de euro în imigraţie şi calculează la modul: Am atîta buget pentru sănătate şi atîţia imigranţi. Deci se cheltuie atâta pentru imigraţie. Pentru noi toţi cei care merg la spital sunt la fel şi noi nu spunem această bucată reprezintă fonduri de imigraţie. Un bolnav este un bolnav şi nu ne interesează dacă e imigrant sau nu. E un pacient care trebuie îngrijit. De aceea când zic 215 milioane de euro mă refer la acţiuni orientate direct pentru cunoaşterea reciprocă, pentru învăţarea limbii, pentru participarea imigranţilor, pentru dezvoltarea asociaţiilor etc.

 

Reporter: – Uneori cifrele pot fi periculoase, nu-i aşa?

 

Oriol Amorós: – Da, în mod clar, pentru că dacă privim lucrurile aşa, adică hai să numărăm banii separat pentru imigranţi de ceilalţi cetăţeni. Atunci pot exista cetăţeni care ar putea avea o percepţie eronată şi vor întreba: Atâta ne costă pe noi imigranţii? Nu. Imigranţii sunt cetăţeni care la fel cum beneficiază de servicii publice, la fel contribuie şi la finanţarea lor prin munca şi prin impozitele lor. Copiii trebuie să meargă la şcoală şi nu-i vom întreba ce limbă vorbesc părinţii lor. Trebuie să meargă la şcoală şi gata şi nu trebuie făcute diferenţe de nici un fel, dacă sunt de o religie sau de alta, dacă vin dintr-o ţară sau alta, dacă au o religie sau alta. Copiii trebuie să meargă la şcoală.

 

Reporter: – În ceea ce-i priveşte pe românii din Cataluña, care este relaţia pe care o aveţi cu comunitatea românească de aici din perspectiva instituţiei?

 

Oriol Amorós: – În primul rînd am să spun că imigraţia românească este una care trece neobservată. Adică, există asociaţii care funcţionează bine, fără îndoială că Asocrom şi Quorum sunt asociaţii care reprezintă bien comunitatea românească şi sunt foarte active şi foarte interesante, dar de asemenea le pot spune că marea majoritate a românilor nu participă în cadrul acestor asociaţii, la fel cum nici catalanii nu o fac în cadrul asociaţiilor lor. Cetăţenii români se comportă ca orice cetăţean.

 

Reporter: – Poate fi acesta un semnal al integrării?

 

Oriol Amorós: – Fără îndoială. De multe ori, când vorbesc cu cineva, dintr-o dată, îmi spune: Eu mă numesc Iliescu! Şi eu spun: Eşti român? Nu mi-am dat seama. Este o imigraţie care, deseori, nici nu sesizezi că există pentru că nivelul de integrare este foarte înalt şi apropierea culturală între români şi catalani este foarte mare. Contează faptul că vorbim limbi latine, faptul că ne asemănăm fizic chiar, faptul că este o imigraţie cu un nivel de formare bun şi care a venit să-şi desfăşoare activitatea pe piaţa muncii. Toate aceste lucruri sunt elemente care fac ca românul să se integreze aici cu o mare viteză şi capacitate.

 

Reporter: – Cum sunt văzuţi românii din Cataluña? Se ştie că unele ştiri negative dăunează imaginii colectivului care este format din oameni oneşti, în general?

 

Oriol Amorós: – Se ştie că dacă un cîine muşcă un om nu e ştire şi dacă un om muşcă un cîine este ştire, deşi sunt mai mulţi câini care muşcă oameni, decât oameni care muşcă câîni. Excepţionalul este mai degrabă ştire decât faptul normal. Ce percepţie au catalanii asupra românilor? Catalanii care cunosc români au o părere bună despre români şi catalanii care nu cunosc români şi care nu sunt mulţi, au poate o părere formată de aceste ştiri care sunt aşa cum sunt. Da este adevărat că au fost ştiri legate de gupuri mici din cadrul populaţiei române care au prejudiciat imaginea colectivului. În particular au fost ştiri legate de prostituţie şi de reţele de trafic de persoane care sunt conduse de delincvenţi şi cărora le cad victime românce, dar şi catalane. În aceste cazuri s-au făcut poate legături care nu sunt foarte apropiate de realitate. Aceste lucruri au prejudiciat, dar ceea ce se întîmplă este că majoritatea românilor care vine în Cataluña este formată din cetăţeni care îşi respectă obligaţiile şi au o relaţie bună cu vecinii lor. Eu cred că acum 3-4 ani putea să existe o imagine mai proastă decît acum, pentru că acum normalitatea s-a impus asupra senzaţionalismului pe care îi au anumite evenimente.

 

Reporter: – Pentru români, catalana ar putea fi o problemă. Ce program de sprijin există pentru străini în acest sens?

 

Oriol Amorós: – Eu pot să vă spun că nici un român nu mi s-a plâns că limba catalană ar fi o problemă, dar este adevărat că înainte de a veni aici, erau români care nu ştiau că există şi această limbă. Eu cred că românii sunt străinii care învaţă cel mai uşor limba catalană. Avem în comun peste 2 mii de cuvinte. Am un dicţionar catalan – român pe care l-a făcut un băiat de 25 de ani, român. De aceea eu cred că limba catalană nu este o problemă mai ales că în fiecare localitate există posibilitatea de a urma cursuri de catalană.

 

Reporter: – Din cadrul instituţiei dvs. cum se vede finalul acestui timp de criză şi când credeţi că vor reveni imigranţii în Cataluña?

 

Oriol Amorós: – Lumea este globală şi nu se pot pune porţi câmpului. Există din ce în ce mai multe mişcări şi există un tip de imigraţie despre care nu se vorbeşte dar care afectează aproximativ 3 – 4 procente din populaţie şi este provocată de oameni care nu fug de foamete, ci din multe alte motive personale. Există oameni care decid să se mute în Germania ca să urmeze un Master sau altcineva care îşi găseşte o prietenă în Belgia şi se mută acolo. Mereu va exista migraţia populaţiei şi cel care îşi imaginează societăţi închise, nu înţelege lumea. Vom ieşi din criză cu idei noi şi cu un nou model. Acum a coborât fluxul de imigraţie dar va creşte din nou. Grosul imigranţilor care sunt în Cataluña şi toţi românii bănuiesc că se gândesc la întoarcere pentru că orice emigrant se gândeşte să se întoarcă odată. Nu se întâmplă doar atunci când lucrurile merg rău, ci şi atunci când merg bine. Tuturor le este dor de familie, de pieteni, de ţară, de peisaje. Toţi se gândesc la întoarcere, dar adevărul este că nu se vor întoarce. Mulţi vor rămâne şi le pot spun un lucru: Sunt bineveniţi şi suntem mulţumiţi că au decis să rămână.