Cred că Ioan Rus merită tot respectul, pentru că ceea ce a spus despre românii din străinătate s-a petrecut într-un moment involuntar de sinceritate.

Nu e de mirare că oamenii politici din recolta ’89, precum Ioan Rus, au un dispreț profund față de românii care nu le pupă mâna ca la boieri și care își recapătă demnitatea în străinătate.

Îi disprețuiesc dintotdeauna pe cei care sunt mai slabi decât ei și care cred că se poate trăi într-o lume a egalității de șanse.

De oameni ca Ioan Rus, ca Ponta și alți PSD-iști convertiți în politicieni de stânga peste noapte, ne lovim de 25 de ani fără să-i poată schimba nimeni.

Toate generațiile de români, născute după 89, sunt ținute la pâmânt de o gașcă de foști generali și turnători care s-au infiltrat în presă, în instituții și în politică și care astăzi își plasează odraslele în funcții și în posturi cheie pentru privilegii plătite de noi toți.


Pentru astfel de oameni, care au trăit mereu deasupra istoriei, democrația este un compromis simbolic, făcut cu prostimea, doar ca să rămână supusă.

Știam deja că oamenii politici din generația lui Ioan Rus gândesc așa despre românii din străinătate, dar nu credeam că vor avea vreodată curajul să-și arate disprețul atât de fățiș.


Românii din diaspora sunt convinși că actualul guvern condus de Victor Ponta nu va face niciodată ceva pentru ei, cu atât mai puțin să introducă votul la distanță care este o necesitate democratică, nu un moft.

Ioan Rus și cei ca el uită că românii din străinătate nu mai sunt demult o minoritate. Cred că aprecierea la 3 milioane de români care muncesc în străinătate este anacronică. Din România se pleacă și astăzi pe capete!

Iar cei care ajung afară trimit miliarde de euro anual acasă; ca să-și ajute familiile obidite tocmai de propriul Guvern; ca să le plătească medicamentele pe care sistemul sanitar din România nu le asigură sau ca să aibă bani pentru serviciile publice prestate de funcționarii corupți.

O simplă operație matematică explică un fapt preocupant: românii din străinătate și banii lor susțin economia românească și implicit afacerile oamenilor din cercul de putere al lui Ioan Rus.

Trebuie acceptat faptul că există și familii destrămate de emigrația masivă din acești ultimi 15 ani, dar de rușine ar trebui să roșească tocmai guvernanții iresponsabili ca Ioan Rus, care au distrus sistematic o țară bogată și un popor dotat cu inteligență și o cultură, aflată cândva la nivelul oricărei nații europene.

Oamenii ca Ioan Rus, Victor Ponta, Iliescu și Adrian Năstase l-au făcut „bun” pe Ceaușescu și ei sunt încă la putere, iar noi… în exil.

Ioan Rus nu este însă o excepție în politica românească. Disprețul față de românii de afară este împărtășit de toate partidele care au călcat pe la Palatul Victoria și care ar fi putut să facă ceva pentru diaspora. Nici astăzi nu există o activitate politică în diaspora demnă de semnalat, tocmai pentru ca politicienii de azi sunt depășiți de realitate și se tem de românii din străinătate pentru că sunt „altfel”.

Mai devreme sau mai târziu lucrurile trebuie să se schimbe și oamenii ca Ioan Rus, Victor Ponta and Co. să nu mai aibă ocazia să țină România pe loc. Și asta se va întâmpla atunci când românii vor putea să voteze în condiții normale, pentru că de ales au demonstrat că știu să aleagă dacă au ce.

Cât despre demisia lui Ioan Rus, trebuie să recunoaștem că în condițiile de față, cu un premier care fuge de poteră, este un gest demn de admirat, dar regretele lui nu vor fi niciodata mai mari decât cele pe care le simt milioane de români care trăiesc astăzi departe de copiii golani și nevestele curve.