De peste 2000 de ani, sarbatoarea Pastilor este mereu actuala. De ce este actuala? In ce consta actualitatea ei? In ceeea ce constituie insasi taina vietii, a intregii creatii a lui Dumnezeu care trebuie sa creasca si sa moara, dar nu pentru a diparea definitiv, ci pentru a renaste!

Nimic nu poate traduce mai deplin aceasta minune dumnezeiasca asa cum o face exemplul sublim si smerit al bobului de grau. Mantuitorul Insusi a spus aceasta. Asezat la germinat, bobul de grau rezista inghetului si intunericului solului. Apoi, cand ii este timpul, cu o forta greu de inteles cu mintea, razbeste prin crusta inghetata, prin greutatea brazdei de pamant care l-a acoperit si iese la lumina. Ei bine, forta lui vine din moarte, din propria moarte. Moare tot ceea ce este pieritor in el, putrezind, si acel ceva tainic neinteles si minunat invinge moartea. Mai demult, parintii si bunicii nostri descifrau mai bine taina aceasta, deslusind in forma bobului de grau, mangaiat de palmele lor aspre, Insusi chipul Mantuitorului:

Cand holda taiata de seceri fu gata,

Bunicul si tata

Lasara o chita de spice-n picioare,

Legand-o cucernic cu fir de cicoare;


Iar spicele-n soare sclipeau matasos

Sa-nchipuie barba lui Domnu’ Hristos.

Cand painea-n cuptor semana cu arama,

Bunica si mama,

Scotand-o sfielnic, cu semnele crucii,

Purtau parca moaste cinstite si lucii

Ca painea, dand abur cu dulce miros,

Parea ca e fata lui Domnu’ Hristos.

Aceasta inseamna Invierea Domnului: biruinta mortii prin moarte! A mortii noastre prin moartea Lui! El este asemenea bobului de grau. Am amintit aici paradigma bobului de grau, pentru a va ajuta sa intelegeti mai bine taina Invierii. Mi-am amintit acum acest exemplu, gandindu-ma la toti care veniti sa va impartasiti de lumina Invierii, asemanandu-va cu o icoana a lanului lui Dumnezeu. Un lan de lumina!

Asteptati tacuti, in intunericul noptii, sa auziti chemarea: Veniti sa primiti lumina! Sunteti asemenea bobului de grau, ascuns in intunericul pamantului, asteptand chemarea la viata. Si, deodata, prin lumina pascala, fiecare persoana devine purtatoare de lumina.

In aceasta atmosfera, Sfanta Evanghelie ne aminteste ca, indata dupa Inviere, primul cuvant rostit de Mantuitorul a fost un indemn la trecerea de la o stare sufleteasca la alta, adresat femeilor mironosite. Trecerea de la frica si intristare, la bucurie. Bucurati-va!, le-a spus Domnul. Poate ca motivul pentru care Mantuitorul Iisus Hristos a vrut ca primele persoane care afla despre Invierea Sa si care Il vad inviat sa fie femeile, se afla incifrat tot in taina bobului de grau. De ce spun aceasta? Pentru ca ele, femeile, poarta in firea lor aceeasi taina a vietii, ascunsa in darul zamislirii pruncului in pantece, a purtarii lui in palatul matern timp de noua luni si aducerea sa la lumina de afara. Fiecare nastere este o Inviere, dupa aceeasi tainica randuiala a incoltirii bobului de grau. Asa este! Voi, mamelor sau viitoare mame, stiti ca sunteti palate in care Dumnezeu asaza grauntele vietii? Voua va spune Mantuitorul ceea ce le-a spus Mironositelor: Bucurati-va!

Voi, tineri, rotiti-va ochii si priviti-va in noaptea de Inviere mamele luminate de lumina pascala! Au aprins lumanarile gandindu-se la voi! Nu le dezamagiti! Nu cred ca este o mama crestina care sa-si aprinda lumanarea de la lumina Invierii numai pentru ea. Si nu, in primul rand, pentru fiii ei. Si pentru toti cei dragi care nu sunt aici sau nu mai sunt printre cei vii!

O, popor al lui Dumnezeu! Esti adesea numit un popor barbar, esti adesea numit un popor rau, esti batjocorit, esti umilit, esti saracit, esti necajit, esti intristat, esti zugravit in fel si chip, dar nu in chipul tau cel adevarat. Chipul tau cel adevarat este cel luminat de lumina Invierii. Pe acesta trebuie sa il vada Dumnezeu din cer. Si ne vede tot timpul Dumnezeu. Singurul Care nu ne-a uitat, singurul Care nu ne-a judecat, singurul Care nu ne-a lasat. Iar acum El a inviat pentru noi si in noi.

Sa tineti minte, iubitii mei, nicio banca din lume nu are acoperire in aur cu care sa poata plati frumusetea unui singur om cu chipul luminat in noaptea de Pasti de bucuria Invierii lui Hristos. Valoarea de tezaur a Romaniei este poporul ei, un popor vesnic mergator spre Inviere.

Sa nu uiti, popor al lui Dumnezeu, ca suntem crestini, ca suntem botezati in Hristos si unsi cu Sfantul si Marele Mir. Cum sa nu ma simt una cu dumneavoastra, familiile de crestini, pentru ca dati Bisericii si tarii prunci sanatosi si ii cresteti in sfanta noastra credinta ortodoxa. Fara dumneavoastra, biserica nu este intreaga, nu este desavarsita. Fara aceasta splendida icoana vie a Invierii, Ortodoxia ar fi o frumoasa amintire. Dumneavoastra dati noblete Ortodoxiei.

Preaiubiti tineri! Sunteti si trebuie sa ramaneti bucuria tarii noastre. Intotdeauna am avut incredere in intelepciunea, in talentul si in valoarea voastra. Am crezut si cred in voi! Tara are nevoie de voi.

Cand veti merge spre casa in noaptea de Inviere, duceti lumina pana in ultima camara. Risipiti intunericul din casele dumneavoastra cu lumina Invierii lui Hristos. Iar din suflete nu o lasati sa se stinga niciodata! Imbratisati-i pe cei care nu pot veni la slujba. Luati pasca ! E darul Bisericii. Duceti-le tuturor acest dar.

Din toata inima va urez sarbatoare sfanta in suflete si va multumesc cu recunostinta pentru darul cel mare pe care-l reprezentati si ni-l oferiti de Pasti: prezenta dumneavoastra!

Pr. George Cimpoca