De la o vârstă foarte fragedă, Diego Almoguera a fost fascinat de păpușile anilor 50 pe care părinții lui le-au păstrat. „În patiserii, păpușile de cârpă presate veneau însoțind cutiile de ciocolată. Este amuzant pentru că erau de fapt o completare, nu un adevărat dar”. Fallere, andaluze, dansatoare, prințese… Diego a prețuit acele păpuși și de-a lungul timpului și-a extins colecția. „Am participat la expoziții în care erau păpuși foarte kitsch, altele în miniatură, unele piese cu adevărat curioase și diferite”. Astfel, încetul cu încetul, odată cu achiziția unor piese în piețe sau online, și-a extins colecția.
Diego Almoguera. Fotografie de Enrique ToribioÎn același timp, Diego își consolida cariera de grafician. Din studioul său de Art Design, și-a turnat două dintre marile sale pasiuni în munca sa comandată: teatru și, mai ales, cinema. Ceva îi bâzâia în cap când și-a contemplat păpușile, pe care le-a restaurat și le-a încorporat elemente noi, după ce a văzut un film sau o piesă.
Într-o zi, un anticariat a făcut o taxă. „Voia niște panouri vechi pentru stabilirea lui. Ideea mea inițială a fost să le fac în așa fel încât să încorporeze scene cu păpuși, dar nu mi-a plăcut cum a ieșit, nu s-a jucat și păpușile nu au avut proeminența pe care o meritau”.
Între timp, colecția lui a continuat să crească , și chiar niște prieteni dedicati lumii modei au conceput și realizat rochii pentru unele dintre ele. Până când într-o zi, un prieten i-a dat o idee care a fost o inspirație pentru el. „Mi-a spus că vede aceste păpuși ca protagoniști ai unei piese de teatru și m-am pus pe treabă să creez un spațiu unic, special și personalizat pentru fiecare dintre ele.”
Măiestrie pură
Așa s-a născut și ar putea fi expoziția „Săli de cinema” văzut pentru prima dată în biblioteca municipală Mario Vargas Llosa în urmă cu trei ani. Belén Meruelo, directorul acesteia, subliniază că „a fost norocos să o poată aduce la începuturile ei, când această expoziție își începea călătoria, iar adevărul este că a fost un succes total”. Acea recepție grozavă a determinat-o să viziteze alte spații municipale.
„Apoi a venit pauză din cauza COVID -explică Diego- și am profitat de ocazie pentru a o extinde, făcând teatre noi, mai mari, restaurând păpuși și, mai ales, crearea de noi elemente și detalii pentru a îmbogăți unele dintre scenariile pe care le aveam deja”.
Fotografii prin amabilitatea lui Enrique Toribio
Rezultatul este o mostră prețioasă care reunește un total de 15 teatre de diferite dimensiuni în care să vezi scene ca clasici ai cinematografiei sub privirea particulară a lui Diego. Aici puteți vedea exuberanta Anita Ekberg la Fontana di Trevi, Sara Montiel cu unul dintre trabucurile sale inseparabile, o scenă din „Moulin Rouge” sau însăși Marie Antoinette.
Biblioteca Vargas Llosa este un spațiu ideal, spune Almoguera, „pentru că are această scară în cel mai pur stil cinematografic și s-a realizat o iluminare perfectă”. Directorul centrului este și el foarte mulțumit, nu doar pentru că Diego „este un artist care are mare grijă de detalii și se implică sută la sută în montaj”, ci pentru că „este o mândrie să fi găzduit acea primă expoziție și acum să avem această expoziție, mai completă, reînnoită, chiar mai prețioasă decât prima dată”.
Un vis, de expus la Valencia
La fel ca mulți artiști, lui Diego nu îi place să fie pus în situația de a fi nevoit să-și aleagă un favorit dintre creațiile sale. „Fiecare este special pentru ceva, pentru haine, pentru lucrările de restaurare pe care le desfășoară… dar am sânge levantin și nu pot să nu simt o predilecție deosebită pentru fallere”, recunoaște el. Poate de aceea visează și că teatrele sale călătoresc în Marea Mediterană.
„Când se va termina expoziția aici, va merge la un centru cultural municipal, dar apoi aș vrea să găsesc un loc. la Valencia am planificat deja niște teatre și ce scenarii aș pune pentru a expune niște păpuși inedite la care lucrez”, ne spune el. Între timp, acele păpuși de cârpă din copilăria acestui artist strălucesc acum, cu un aer reînnoit, pe scările bibliotecii municipale Mario Vargas Llosa până pe 4 noiembrie. /
La fel ca mulți artiști, lui Diego nu îi place să fie pus în situația de a fi nevoit să-și aleagă un favorit dintre creațiile sale. „Fiecare este special pentru ceva, pentru haine, pentru lucrările de restaurare pe care le desfășoară… dar am sânge levantin și nu pot să nu simt o predilecție deosebită pentru fallere”, recunoaște el. Poate de aceea visează și că teatrele sale călătoresc în Marea Mediterană.
„Când se va termina expoziția aici, va merge la un centru cultural municipal, dar apoi aș vrea să găsesc un loc. la Valencia am planificat deja niște teatre și ce scenarii aș pune pentru a expune niște păpuși inedite la care lucrez”, ne spune el. Între timp, acele păpuși de cârpă din copilăria acestui artist strălucesc acum, cu un aer reînnoit, pe scările bibliotecii municipale Mario Vargas Llosa până pe 4 noiembrie. /
