Românii își vând copiii ca să cerșească la Madrid – acesta ultimul titlu din presa spaniolă de la Madrid, mai precis din ziarul ABC, care scoate din nou în evidență situația minorilor români care cerșesc pe străzile capitalei sau care spală parbrize la semafor.

Articolul, publicat lunea trecută de ziarul spaniol, acuză familiile de români din țară care, din sursele confidențiale ale jurnaliștilor spanioli, își încredințează copiii, cu bună știință, „mafioților” care controlează cerșetoria în Madrid.

Chiar dacă scenariul nu poate fi departe de adevăr și situația este într-adevăr alarmantă, fiind vorba de cel puțin 150 de minori, articolul din ABC păstrează tradiția „știrilor” occidentale despre români, construite pe impresii personale sau pe baza unor confesiuni, făcute la o cafea de vreun oficial, care nu vrea să apară cu numele.

Articolul din ABC a fost preluat în aceeași zi de postul de radio Cadena Cope, care l-a intervievat în direct pe unul dintre polițiștii spanioli cunoscători ai fenomenului, dar care a explicat că, deocamdată, legea care îi protejează pe minori în Spania nu este destul de eficientă încât să-i apere pe acești copii de proprii lor părinți: „Noi luăm minorul de pe stradă și-l ducem la un Centru de Minori. Este sunată familia și totul începe, din nou, de la capăt”.

Da, sunt copii români care sunt exploatați pe străzile din Madrid și acest fenomen există de câțiva ani buni. De ceva vreme, pot fi văzuți la toate semafoarele de la principalele intersecții din Madrid și, periodic, instalează corturi ca să înnopteze în parcurile din oraș.


Noutatea ar fi trebuit să fie faptul că până și astăzi acest fenomen continuă să existe la lumina zilei, cu binecuvântarea tacită a administrației spaniole și prin complicitatea autorităților române, care preferă să uite de existența unei categorii sociale defavorizate, fie ea de o etnie sau alta.

Mi-ar fi plăcut să citesc în presa spaniolă că politicienii și administrația publică se ocupă realmente de acest fenomen și că își doresc să îmbunătățească lucrurile. Din păcate, situația deplorabilă în care trăiesc acești copii nu face parte din preocuparea noastră zilnică.


Administrația spaniolă nu-i consideră o responsabilitate, în timp ce românii se mulțumesc să spună doar că acești oameni sunt de altă etnie și, deci, soarta lor nu ar trebui să ne privească.

Culmea este că, în ciuda nepăsării generale și tuturor prejudecăților, care pe noi ne ajută să mergem mai departe liniștiți, ne așteptăm de la aceste familii de români să se schimbe, să nu-și mai vândă copiii și „să nu ne mai facă de rușine”.