Primul senator ales să-i reprezinte pe românii din Europa şi Asia, Viorel Riceard Badea s-a aflat recent în Spania unde a avut întâlniri cu autorităţi şi cu membri ai comunităţii româneşti. Viorel Badea se află la primul său mandat de parlamentar, după ce, la alegerile din 30 noiembrie 2008, a fost ales cu aproximativ 8500 de voturi ale românilor din Europa şi Asia.

Una dintre primele iniţiative ale parlamentarului PDL se referă la recuperarea cetăţeniei române cu mai mare uşurinţă, iar în privinţa participării la vot, Viorel Badea promite şi eforturi pentru implementarea unui sistem de vot care să permită participarea tuturor românilor din străinătate. După ce a realizat deja un tur de deplasări în Spania şi Italia, senatorul PDL va reveni în Spania la începutul lunii mai.

Spuneaţi că se observă întoarcerea românilor acasă şi că există şi instrumente de calculare a numărului acestora. Când credeţi că se vor întoarce românii din Spania înapoi în ţară?

Eu cred că în maximum 4 sau 5 ani o să avem o rată destul de importantă de revenire în ţară. Ne vom da seama cel mai bine care va fi reacţia la criză, cred, în luna august, când mulţi români vor veni acasă în vacanţă şi atunci vom vedea câţi se mai întorc în Spania.  Dar eu cred că cei care s-au realizat aici, cei care au afaceri, cei care au copii în şcolile spaniole, care s-au realizat economic în Spania, după părerea mea, mulţi dintre ei nu se vor mai întoarce sau vor reveni la vârsta pensionării, aşa cum au făcut şi sârbii, pentru că istoria se cam repetă. La vârsta pensionării se vor întoarce, iar copiii lor ramân în Spania. În ceea ce priveşte cifrele sau procentele, acum e greu de estimat, e greu să îmi dau seama, dar nu cred că rata de întoarcere va depăşi 50 la sută.

Oricum, în perioada asta de criză, având în vedere că numărul şomerilor români, oficial, este de 40 de mii, numărul celor care revin cred că se simte la nivelul instituţiilor statului mai ales în educaţie, sănătate, primării…

Da, se va simţi mai bine când cei de aici vor înceta să mai primească şomajul. Românii de aici au două variante când li se termină şomajul – ori încep să lucreze altceva aici, ori se întorc acasă.

Ce le puteţi spune, din partea României, celor care se întorc acum în România, încercând să fugă de criza din Spania, ajung acolo, unii cu dorinţa de a face ceva, de a-şi deschide o afacere şi se lovesc de problemele dintotdeauna – că au nevoie de intervenţii sau pile pentru un loc la grădiniţa de stat şi altele de felul acesta?

Mie de asta îmi este cel mai teamă… Şi, de exemplu, de faptul că atunci când ajungi în România şi intri pe la Arad, ai impresia că acolo se termină lumea! Dacă mergi să vorbeşti cu funcţionarul de la primărie, eşti tratat ca un vierme! Mergi la spital să îţi tratezi copilul… ţi-l îmbolnăveşte şi mai rău! Aici sunt cele mai mari probleme şi eu cred că asta îi va împinge înapoi, în Spania, pe români.  Asta va fi una dintre chestiunile care ne vor aduce cele mai mari neajunsuri. De asta zic, trebuie să umblăm la calitatea serviciilor şi la asigurarea unei salarizări normale, la opţiunea unei locuinţe. Astea sunt problemele fundamentale. Mie mi-e teamă că ei vor ajunge în România, vor ajunge în instituţii, se vor speria şi vor reveni aici, pentru că aici, chiar dacă se vor chinui să câştige doi lei şi vor face orice să câştige doi lei, măcar aici ştiu că dacă li se îmbolnăveşte copilul, aici ştiu că la spital copilul li se face bine.

Impresia generală este că românii din străinătate sunt percepuţi de statul român ca o problemă socială, mai ales de când a izbucnit rasismul provocat politic din Italia. Totuşi, nu credeţi că românii din străinătate ar fi un potenţial pentru pătura de mijloc, care ne lipseşe, nu? Poate ar fi bine să fie stimulaţi să îşi aducă resursele, experienţa şi tot ce au câştigat, în România… Toţi oamenii politici sau reprezentanţii instituţiilor statului răspund la această întrebare cu argumentul „nu putem face discriminare între românii de acasă şi cei care vin din exterior”.

Senzaţia mea este că din noiembrie încoace lucrurile s-au schimbat fundamental şi la nivelul abordării statului român în faţa acestor probleme. Dacă urmăreaţi campania mea electorală, aţi fi văzut că spuneam că cea mai importantă resursă a României în momentul acesta sunt românii de afară, din foarte multe puncte de vedere. În primul rând, ei şi-au asumat altfel educaţia muncii, se relaţionează altfel cu cei din jur, puterea cuvântului dat este alta… Vă spun asta pentru că sunt în aceste comunităţi de cel puţin zece ani şi repet, consider că este cea mai importantă resursă a noastră şi profesional,  şi educaţional…

Cine mai este alături de dumneavoastră în acest demers?

Încep să fie foarte mulţi oameni politici. Rolul nostru ca parlamentari aleşi în comunităţile românilor de afară este tocmai să aducem la nivelul conştiinţei publice această idee. Vă mărturisesc că eu, în vară, o să merg la cules de căpşuni alături de românii din Spania.

Faceţi asta din populism?

Nu, o fac ca să arăt celor din România că termenul CAPŞUNARI este o aberaţie…

Este un simptom care reflectă lipsa de viziune pe care cei de acasă o manifestă faţă de românii de aici.

Exact asta este! Noi, nu vreau să zic cuvinte mari, dar noi ar trebui să le pupăm picioarele oamenilor de aici, pentru că ei dacă nu trimiteau în România sume mari de bani, nu ştiu unde se afla România în acest moment. Dacă vine un investitor cu 100 de milioane, ca Ericson de exemplu, noi alergăm repede după el ca să îi dăm facilităţi, nu? Celor care ne-au băgat 7 miliarde de euro ce facilităţi le dăm? Dacă privim strict economic… ce facilităţi le-am dat? Nu numai că nu le-am dat facilităţi, dar autorităţile române s-au întrecut în a-i ocoli pe românii de aici, la fel cum s-au întrecut în a-i ocoli pe românii din Covasna-Harghita. Pentru că noi, în momentul în care avem puncte de criză, am preferat, până în noiembrie, să avem politica struţului. Trebuie să ieşim din chestiunea aceasta. Între românii de afară şi cei din ţară nu există absolut nici o diferenţă, însă trebuie să fim mai atenţi faţă de românii din afară, pentru că ei trăiesc în străinătate. Cei de acasă au căldura căminului şi e altceva… Cei de aici sunt mai chinuiţi şi atunci trebuie să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra lor. Noi, cei care am fost aleşi afară, asta trebuie să facem, să le aducem toate informaţiile celor de acasă şi să le explicăm care este situaţia reală celor de aici.

Şi nu vă temeţi că pot apărea conflicte între românii care se întorc acasă, pentru că mulţi vin şi cu un nivel de exigenţă ridicat, şi sistemul adminstrativ din România care ar putea să-i respingă?

Da, asta va exista cu siguranţă, dar asta a existat şi aici, când mare  parte din spaniolii care au emigrat s-au întors acasă, şi în Italia, când emigranţii din SUA s-au întors bogaţi acasă… pentru ca aşa e omul, invidios. Problema este cum reuşim noi din punct de vedere instituţional să scoatem tot ceea ce este bun din ceea ce aduc românii de afară şi să transferăm către România?

Deci credeţi că vor impune o altă ştachetă în privinţa serviciilor?

Ar face bine să o impună. Am avut o întâlnire la Zaragoza şi mulţi spuneau că se dau şpăgi la consulate. I-am întrebat dacă au făcut vreun denunţ, dacă l-au urmărit, dacă există cineva care a spus nu vreau să dau şpagă. Au zis nu. Păi şi atunci… cum stăm? Datoria noastră este să avem atitudine civică în primul rând, pentru că aşa reuşim să reparăm problemele care apar în societatea noastră. Românii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât alţii.

Referitor la reţeaua consulară din Spania, cum vi se pare nivelul de servicii care se oferă şi ce îmbunătăţiri se vor face din punctul dvs de vedere?

Eu sunt un critic fervent al misiunilor noastre diplomatice, dar în Spania lucrurile stau puţin altfel, datorită implicării ambasadoarei noastre. Ambasada a reuşit să îşi facă datoria, după părerea mea, foarte bine. Problema este cum va reacţiona centrala Ministerului Afacerilor Externe la solicitările românilor de aici şi ale Ambasadei de aici. Dar eu zic că în Spania avem un fericit caz de reuşită în ceea ce priveşte implicarea în rezolvarea problemelor comunităţii româneşti din Spania. Şi o spun cu toată responsabilitatea.

Avem o problemă mare, a minorilor infractori de etnie romă, care provoacă cele mai multe ştiri negative în Spania. Cea mai recentă este o ştire a cărei eroină este Nadia, de 14 ani, arestată de 120 de ori într-un an. E vorba de reţele în care aceşti copii sunt exploataţi de proprii părinţi. Aceşti copii provin din taberele ilegale, care acum sunt în atenţia autorităţilor şi vor fi, pe rând, desfiinţate. Ce credeţi că se poate face ca românul civilizat din Spania să nu mai roşească atunci când vede ştirile astea?

Cred că legiuitorul spaniol trebuie să fie mai pragmatic, dacă nu chiar mai dur. Evident că dacă e vorba să aduni copiii de pe străzi şi să îi bagi în centre speciale, de unde fug, nu ai făcut absolut nimic. Trebuie să se schimbe ceva în legislaţia spaniolă, pentru că noi nu avem cum să acţionăm aici. Noi putem să construim parteneriate, culturale, sociale şi să încercăm să îi integrăm, e singura variantă, alta nu există. Viaţa nomadă face parte din cultura, din tradiţiile romilor. În ceea ce priveşte soluţia privind anihilarea traficului de persoane este anihilarea capilor şi sper din tot sufletul să nu existe terminale şi în instituţiile statului. Sper din tot sufletul.

Credeţi că românii vor emigra în continuare?

Nu, nu cred că mai au unde să emigreze, nu poţi sări din lac în puţ. Între şomerii despre care vorbea ministrul Muncii eu cred ca vor fi şi mulţi români de afară.

Ce credeţi că se poate face, ce iniţiative legislative puteţi avea pentru stimularea participării românilor? Mai ales la alegeri, pentru că şi dvs. aţi fost ales cu 8500 de voturi dintr-un eşantion de câteva milioane de persoane, din care numărul participanţilor la vot a fost foarte mic. Curând o să fie alegeri pentru Parlamentul European…

Vreau să vă spun că dintre toţi parlamentarii români eu am cel mai mare bazin de electori – 7 milioane. În general, parlamentarii români au 25o de mii. Interesul meu este să se poată vota în cât mai multe locuri sau să se poată vota prin corespondenţă sau electronic. Sper să existe voinţă politică pentru schimbarea modalităţii de votare, pentru că în momentul acesta românilor li se îngrădeşte dreptul la vot prin lipsa de mijloace logistice. Eu nu pot să îl oblig pe român să meargă la vot dacă trebuie să meargă, cu maşina, 300 de km dus şi alţi 300 de km întors. E clar că îl blochez. În campanie mi-am asumat răspunderea de a promova un proiect de lege privind votul prin corespondenţă şi lucrez deja la el. Un alt proiect este legea Cetăţeniei, de acordare cu mai mare celeritate a cetăţeniei şi în special celor care au într-adevăr legătură cu România. Asta e în special pentru cei din jurul României şi pentru cei din SUA, care au pierdut cetăţenia şi doresc să o redobândească. O să fie un proiect de lege cu un impact foarte mare. Asta poate face un parlamentar, la urma urmei – să modifice contextul legal, astfel încât cetăţenii care l-au ales să îşi poată obţine drepturile.

Referitor la alegerile europene, ce le recomandaţi românilor din Spania? Să o susţină pe Elena Băsescu?

Le cer să voteze cu cine vor dori ei. Bineînţeles, în special cu partidul pe care îl reprezint, PDL.  În ceea ce o priveşte pe Elena Băsescu, este o tânără de viitor, care are curaj, eu i-aş dori să câştige în aceste alegeri, să fie aleasă, dar eu îi îndemn pe români să voteze cu PDL.

Ce ne puteţi spune despre structura PDL în Spania?

Există deja filiale constituite în comunitatea madrilenă, în Torrejon, Alcalá, Coslada, apoi la Zaragoza, o să creem una la Calatayud, avem la Castellón, la Sevilla şi în curând va fi constituită organizaţia PDL Diaspora.

Cine va susţine organizaţiile? Sediile, angajaţii?

Organizaţiile însele, aşa cum se întâmplă şi în România.