Mai puțin de 1 la sută din românii din străinătate, dacă ne uităm la participarea din 2012 și 2008, vor vota la alegerile pentru Parlament din 11 decembrie.

Votul uninominal va fi înlocuit de liste și va câștiga partidul cel mai puternic în sondaje, pentru că singurul electorat care se va mobiliza va fi cel al găștilor politice. Câteva autocare vor marca diferența, iar viitorii parlamentari din diaspora vor ajunge la putere cu câteva mii de voturi dintr-o regiune cu câteva milioane.

Pentru majoritatea românilor din Spania, alegerile parlamentare din România nu sunt o preocupare și motivul pentru care nu vor vota va fi, probabil: „Am tot votat și nu s-a schimbat nimic!”.

Cei care care invocă acest motiv, absolut superficial și pueril, confundă însă alegerile parlamentare cu cele prezidențiale. Trebuie precizat faptul că românii din străinătate au votat masiv doar la alegerile prezidențiale. Și au făcut-o mereu cu speranța și cu iluzia că lucrurile se vor schimba… în bine. „L-am votat pe Băsescu, pe Iohannis și iată că nu s-a schimbat nimic!”, vor spune cei care vor sta acasă în 11 decembrie.

Problema multora este ignoranța totală a vieții politice. Nu cunosc statutul și prerogativele unui președinte, care practic nu are puterea să schimbe NIMIC și cred că parlamentarii sunt de umplutură într-o democrație parlamentară ca cea din România.
Nu-și dau seama că de schimbările care ne afectează viața cotidiană se ocupă în primul rând guvernul, parlamentarii și partidele politice. Și toate aceste institutii se nasc în urma votului exprimat la alegerile parlamentare, nu la prezidențiale.

Dar, mitul independentului tehnocrat care nu a mai fost la putere până acum și care iată cum „se luptă” singur împotriva mulțimii de corupți continuă să funcționeze de la un scrutin la altul. De aici apare mereu confuzia generală dintre președintele unei țări și cursul guvernării.

Majoritatea românilor care vor o schimbare în România și nu vor vota la alegerile parlamentare din 11 decembrie cred că vor face o mișcare bună, că vor economisi o dimineață sau o după-amiază și astfel nu vor vota hoți. Vor considera că viața lor nu depinde de un parlament, care nu face „nimic”, dar care i-a determinat în ultimii 25 de ani să emigreze în toată lumea.


La scrutinul care urmează vom avea și câțiva candidați din diaspora, care au prins curaj după premiera din 2012, când Aurelian Mihai, un român din Spania, a ajuns în Parlament pe spezele lui Dan Diaconescu.

Îmi aduc foarte bine aminte că acum 4 ani, electoratul „poporului” era cel mai entuziast și activ în diaspora. De altfel, deputatul „poporului” a câștigat cu o mână de 12 mii de voturi în colegiul uninominal Europa.

Că a fost o victorie reală sau mai degrabă una prin neprezentarea adversarilor, nu are rost să mai judecăm. Cert este că anul acesta vom avea mult mai mulți candidați din rândul românilor emigranți. Unii au fost președinți de asociații, iar alții au fost întotdeauna în anti-camera partidelor românești în așteptarea acestei oportunități. Nu va exista însă nicio formațiune politică care să se fi născut în diaspora. Dar, oare, interesează pe cineva cine vor fi oamenii care ne vor decide viitorul în următorii 4 ani?