Comunitatea Madrid declară Mănăstirea Encarnación de Griñón un bun de interes cultural

Mănăstirea, fondată de canonicul Don Rodrigo de Vivar, constituie cea mai veche construcție de acest gen din secolul al XVI-lea din regiunea Madrid -în 1630 era deja finalizată-, care rămâne la locul său de origine și își păstrează structurile primitive, pentru a menţinând totodată mediul spiritual care a motivat crearea acestuia. Complexul mănăstiresc din municipiul Griñón este alcătuit din biserică, o mănăstire cu două etaje în jurul căreia sunt distribuite cele mai importante încăperi și o terasă atașată de peretele de nord al mănăstirii.

Este un bun exemplu al diferitelor influențe estetice care au coexistat în mediul cultural de la sfârșitul secolului al XV-lea și din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Originea sa gotică se remarcă în tipologia planului bisericii cu cap pătrangular, naos și cor joase și înalte la picioare. Tavanele casetate raspund traditiei mudejar, iar influenta renascentista apare in elementele decorative, precum capitelurile si corbelele.

Se remarcă retabloul principal, închinat Bunei Vestiri a Mariei, cu o lucrare de arhitectură renascentist și decorație platerescă policromă, caracteristică atelierelor din Toledo din prima treime a secolului al XVI-lea, și care are picturi ale pictorului toledan Juan Correa de Vivar, nepotul ctitorului mănăstirii, executat între 1533 și 1536.

Alte patru retablouri sunt distribuite pe tot naosul, două din lemn aurit și policrom răspund stilului manierist din ultima treime a secolului al XVI-lea, iar alte două retaule pot fi datate în secolul al XVIII-lea, respectiv începutul secolului al XIX-lea. Cadrele din lemn ale corului și corului, fără nicio decorație, sunt exemple bune ale acestui tip de tâmplărie din tradiția mudejară care a caracterizat o mare parte a arhitecturii religioase încă din Evul Mediu.