Dupa o binemeritata vacanta parlamentara, care ar fi trebuit sa le raceasca creierele (incinse de facutul, desfacutul si refacutul de legi anticriza) ascunse sub imense palarii de paie – intru punerea la adapost a ranjetelor satisfacute de vacante luxoase si linistite, departe de privirile curioase ale alegatorilor cu stomacul gol -, politicienii romani s-au apucat voiniceste de treaba.

Inarmati cu sepcuta antirecesiune sau casca de protectie impotriva actului de guvernare, dupa caz, in nicio luna de activitate politica asidua ei au reusit sa prezinte intreaga colectie de toamna/iarna, pe care o pun la dispozitia electorilor in urmatorul sezon electoral.

Asa se face ca am asistat intr-un interval foarte scurt de timp la revocarea din functie a lui Sebastian Lazaroiu, aflat la conducerea ministerului Muncii pentru doar trei luni (asa, ca pentru repaus; vorba parlamentarului puterii: fa-te frate cu analistul pana treci vacanta!), la numirea in aceeasi functie a vajnicei conducatoare a sexului slab portocaliu, Sulfina Barbu, la propunerea guvernului de infiintare a Ministerului Afacerilor Europene, la investirea in fruntea noii institutii a fostului comisar european Leonard Orban, la atasarea primarului independent al Bucurestilor, Sorin Oprescu, de coalitia de opozitie, la invitarea Regelui Mihai la tribuna Parlamentului pe 25 octombrie si, nu mai putin important, la adminterea cererii lui Dan Diaconescu de infiintare a Partidului Poporului. Toate acestea s-au intamplat sub scutul antiracheta, parafat a se organiza in jurul comunei Deveselu, in glorioasa vizita a lui Traian Basescu pe taramul fagaduintei. Si toate sub semnul perseverentei.

Primul dintre evenimente a tinut de perseverenta cu care Sebastian Lazaroiu a criticat PD-L (a nu se intelege ca a fost eliberat din functie pentru prestatia la conducerea ministerului Muncii), al doilea de insistenta cu care Sulfina Barbu, Presedinta Organizatiei de Femei a PDL, s-a sacrificat pe altarul crizei (insarcinata acum cu crearea de noi locuri de munca), al treilea de ambitia institutiilor statului in a nu reusi sa absoarba fonduri europene, al patrulea de staruinta cu care inlacrimatul lider al Opozitiei, Ludovic Orban, nu a reusit sa-si tina in frau fratiorul de ispita portocalie si mirajul lui Traian Basescu (desi nu l-am vazut sa iroseasca vreo lacrima cata vreme Leonard s-a plimbat liber in curtea Cotrocenilor, in calitate de consilier prezidential), dar si de perseverenta pedelistilor, care au reusit sa-l cocoate pe Leonard Orban pe fotoliul ministeriabil fara participarea la vot a opozitiei. Nici lupta USL de a insista pe langa primarul celei mai mari administratii din tara nu a ramas nerasplatita (chiar daca Dan Voiculescu nu poate renunta la asul sau din maneca, Popescu Piedone), cum de altfel s-a intamplat si in cazul punerii pe tapet a problemei monarhiei si simbolurilor ei inca tangibile, intru rascolirea unor pretins autentice sentimente de dragoste de patrie.


Iubirea de neam o regasim si in abnegatia cu care Dan Diaconescu a incercat infiintarea Partidului Poporului, propunere respinsa in aprilie de Curtea de Apel (care acum cateva zile i-a admis in cele din urma cererea) si in iunie de Tribunalul Bucuresti. Iaca-ta ca insistentele aparatorului Elodiei au produs rezultatele scontate, la care va pune botul, dupa cum declara profetul in oglinzi, peste o treime din popor. Asta pentru ca restul populatiei cu drept de vot se imbata la parastasul (nu va grabiti!) Albei ca Zapada sau la petrecerile cu promisiuni din belsug ale celor trei fecioare ale opozitiei, cum i-a placut sa remarce pilotului de formula 2+1 (proaspat aniversar al intrarii in ultimul an al primelor patru decenii din propria viata, infiorat totodata de tot ceea ce poate reprezenta interesul national).

Acesta din urma, aparat cum se cuvine in Biroul Oval al lui Barack Obama de insul triumfator in lupte din imnul nostru national (omis de Marcel Pavel in deschiderea evenimentului de macelarire a gazonului de pe National Arena de catre Romania si Franta), care, vazandu-se cu semnatura lui Hillary Diane Rodham Clinton sub brat, ne-a explicat linistit cum pensiile si salariile nu pot fi majorate pana cand nu avem crestere economica.


Haideti  ca ma interesez sa va spun ce mai face familia Madalinei Manole…