Spaniolii i-au adus numeroase omagii, în ultimele zile, omului care a condus procesul de tranziţie a ţării spre democraţie, după încheierea regimului dictatorial al generalului Franco, în 1975.

Adolfo Suarez, primul premier al Spaniei democratice a murit duminică, 23 martie, la Madrid, după o lungă suferinţă provocată de boala Alzheimer.
Sicriul a fost depus în mod excepţional la sediul Congresului Deputaţilor de la Madrid, unde a primit onorul tuturor oficialilor Statului.
Corpul neînsufleţit al fostului premier al Spaniei a fost primit de principalele personalităţi publice ale statului. Printre acestea s-au numărat şi foştii premieri Jose Luis Rodriguez Zapatero, Jose Maria Aznar si Felipe Gonzalez, împreună cu actualul şef al executivului, Mariano Rajoy.
Regele Juan Carlos a venit la Congresul Deputaţilor, împreună cu regina Sofia şi cu Infanta Elena ca să-i aducă un ultim omagiu primului său presedinte de guvern, pe care l-a numit după ce a preluat puterea în Spania.
Adolfo Suarez a fost decorat post mortem cu medalia Ordinului Regal Carlos al III – lea pentru serviciile aduse ţării.
Suarez a fost primul premier al democraţiei spaniole, după moartea dictatorului Franco în 1975, până în 1981, iar contribuţia sa la stabilitatea ţării este astăzi de netăgăduit. În anii 80, Spania era un adevărat butoi cu pulbere din cauza dictaturii fasciste a lui Franco şi rănilor lăsate deschise de Războiul Civil.
Şeful primului guvern al democraţiei a reuşit să apropie formaţiunile de stânga şi de dreapta, după ce a legalizat Partidul Comunist şi pe cel Socialist şi a organizat primele alegeri libere.
„Suarez a fost curajos în acea epocă dificilă când unii nu voiau să-l lase să facă nici un pas spre democraţie, iar altora li se părea că se dădea un pas mic spre democraţie, insuficient”, a remarcat Cayo Lara, liderul formaţiunii Stânga Unită.
Cu sprijinul acordat de regele Juan Carlos, Adolfo Suarez a reuşit să instaureze principiile democratice şi astăzi este considerat unul dintre părinţii Spaniei moderne.
A demisionat din funcţie în 1981, din cauza confruntărilor politice din interiorul partidului său, spunând că o face spre binele ţării.
În 1991 s-a retras definitiv din politică, din cauza bolii care se agravase.
Adolfo Suarez a lăsat în urma lui doar aplauze şi cuvinte de admiraţie pentru patriotismul de care a dat dovadă atunci când binele ţării era mai important decât funcţia politică.

{loadposition publi-in-article}{jathumbnail off}