* în 7 iunie, europarlamentarii români au fost aleşi prin „absenteism” * deputatul PDL, William Brînză nu a putut vota pentru că s-a regăsit în registrul electoral spaniol, fapt despre care dânsul „nu ştia” * în România, guvernarea PSD+PC şi PDL+EBA termină la egalitate * în Spania au votat 1100 de români pe listele româneşti, iar 50000 erau înscrişi la vot pentru listele spaniole *

 

Primele alegeri europarlamentare, organizate concomitent cu celelalte state membre nu au atras sub nici o formă interesul românilor din Spania, care au preferat să facă altceva mai util în 7 iunie decât să caute cele 9 secţii de votare pe care statul român le-a înfiinţat pentru cei 600 de mii de posibili votanţi. Pe lângă asta, prevăzând absenteismul diasporei româneşti, partidele din România au şters Spania şi multe alte ţări de pe lista actelor de campanie şi în acelaşi timp şi problemele tipice emigranţilor români.

 

În toată Spania şi-au exprimat opţiunea electorală doar 1100 de cetăţeni români, dintre cei aproximativ 600 de mii care au vârsta legală pentru a vota. Cu toate că românii se află în toate regiunile Spaniei, secţiile de votare au fost înfiinţate doar la sediile diplomatice şi de această dată au fost 9, cu 11 mai puţine decât la alegerile parlamentare din noiembrie, din România. Motivele invocate de conducerea Ministerului Afacerilor Externe au fost lipsa banilor şi slaba participare a românilor la alegerile anterioare. De aceea, secretarul de stat al MAE, Natalia Intotero, a venit în Spania cu câteva zile înainte de alegeri ca să „conştientizeze” comunitatea românească faţă de participarea la alegeri.

Sunt cu 11 secţii de votare mai puţin decât la ultimele alegeri datorită faptului că la alegerile pentru Parlamentul European din 2007 au fost prezenţi un număr scăzut de români aici în Spania, respectiv, 2245, iar la alegerile pentru Parlamentul României un număr de 6194. Avem mai puţine secţii de votare, dar cunoaştem cu toţii că ne aflăm în criză economică şi o secţie de votare implică costuri. În funcţie de participarea românilor la vot la aceste alegeri, pentru prezidenţiale numărul secţiilor de votare va fi mai mare. De aceea ne aflăm aici ca să facem un apel şi să participe cât mai mulţi români la vot„, a spus Natalia Intotero la Madrid, cu câteva zile înainte de alegerile la care urmau să voteze doar 1100 de români.

Cel mai mare indice de participare s-a înregistrat la Castellón unde au votat aproape 300 de români.

 

Ceilalţi alegători români care au cerut să fie înscrişi în registrul electoral spaniol, aproape 50000, au avut posibilitatea să voteze la colegiile electorale spaniole. Despre participarea acestora la alegeri nu se pot cunoaşte date, pentru că prin sistemul de vot actual nu se poate determina participarea pe naţionalităţi, după cum ne-au declarat autorităţile spaniole.

Dincolo de asta, interesul slab al românilor faţă de alegerile europarlamentare se datorează cu siguranţă şi faptului că nici unul dintre candidaţi nu şi-a făcut cunoscut programul electoral printre românii din Spania.

Singurul incident petrecut în ziua alegerilor organizate în Spania s-a petrecut la secţia de votare din Castellon unde deputatul PDL pentru colegiul Europa, William Brînză nu a fost lăsat să voteze pentru că apărea în registrul electoral spaniol. Parlamentarul român a declarat că el nu s-a înscris în registrul electoral spaniol şi că a fost înregistrat în mod „abuziv la fel ca şi ceilalţi 50000 de români din Spania„, care votează listele spaniole.

În toată lumea, potrivit Ministerului Afacerilor Externe au votat aproximativ 13.500 de români în 190 de secţii din 90 de ţări.

 

În Spania, unde au putut vota aproape 50 de mii de români care şi-au exprimat dorinţa de a-şi alege reprezentanţii în Parlamentul European din rândul candidaţilor spanioli. Partidul Popular a câştigat alegerile cu 42,23% din opţiunile exprimate, primind 23 de scaune în Parlamentul European, în timp ce partidul lui Jose Luis Rodriguez Zapatero, PSOE, a ajuns pe locul 2 în opţiuni, cu 38,51% şi cu 21 de scaune. Următorii europarlamentari spanioli provin de la Coalición por Europa (2), IU-ICV-EUIA-BA (2), UpD (1) şi EdP-V (1). Printre candidaţii de pe listele spaniole s-au aflat şi doi români, Marius Ioan (PP) şi Mariana Venec (PSOE) care însă nu au ajuns în Parlamentul European.

 

În România prezenţa a scăzut faţă de 2007

Alianţa PSD+PC şi PDL se află pe primele locuri în ceeea ce  priveşte numărul de voturi obţinute la europarlamentare. La scrutinul pentru alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European, organizat în 7 iunie, s-au prezentat la urne 27,67% din cetăţenii cu drept de vot, cu mult sub media prezenţei la vot în Uniune, care s-a situat în jurul valorii de 43% (doar trei ţări europene au înregistrat o prezenţă la vot mai mică decât a României: Slovacia, Lituania şi Polonia).

După centralizarea proceselor verbale din toată ţara, Biroul Electoral Central a anunţat luni rezultatele finale ale alegerilor europarlamentare,  primele poziţii fiind ocupate de alianţa electorală PSD+PC, cu 31,07% din voturile valabil exprimate şi PD-L, care a reuşit să obţină 29,71%. Dacă adăugăm şi scorul electoral cu care şi-a câştigat Elena Băsescu locul în Parlamentul European, de 4,22%, putem afirma că partidele aflate la guvernare au fost creditate cu 65% din voturile românilor care s-au prezentat la vot.

Slaba prezenţă la urne a făcut ca principalul partid de opoziţie, PNL, să obţină doar 14,52% din voturi, în timp ce partidul etnic maghiar UDMR a înregistrat cel mai mare scor electoral din istoria existenţei sale, de 8,92%.

 

România tăcută îşi trimite extremiştii în Parlamentul European

Departe de a fi o problemă exclusiv românească, extremismul a învins la alegerile din 7 iunie şi în România. Cei doi extremişti care şi-au dat mâna în competiţia euroelectorală, Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali, au ajuns în Parlamentul European, aducând PRM-ului 8,65% din voturi, scor de neimaginat în urmă cu o jumătate de an, când rezultatele cumulate ale celor două partide pe care aceştia le reprezintă (PRM şi PNG) erau sub 6% (la alegerile legislative din noiembrie 2008). La fel ca şi în cazul UDMR, acestea sunt partidele care-şi mobilizează cel mai bine electoratul, practic numărul total de voturi obţinut de PRM la aceste euroalegeri fiind acelaşi cu suma voturilor obţinute de PRM şi PNG în urmă cu şase luni, respectiv aproape 420.000 de voturi.

 

În condiţiile unei slabe participări la vot, astfel de partide reuşesc să-şi impună liderii, cum s-a întâmplat şi în cazul UDMR.

Pe fondul crizei economice, erodării imaginii guvernelor naţionale şi prezenţei scăzute la vot, grupările europene de extremă- dreapta au obţinut scoruri electorale mari în mai multe ţări europene şi ar putea încerca formarea unui grup politic în Parlamentul European.

Gruparea neonazistă ungară de extremă – dreapta, Jobbik, a obţinut trei mandate, Partidul Libertăţii din Olanda patru, Partidul Naţional Britanic două, Partidul Libertăţii din Austria două. Alţi opt extremişti reprezintă în Parlamentul European Franţa, Danemarca, Bulgaria şi Finlanda, iar partidul italian antiimigraţie Liga Nordului are în acest mandat nu mai puţin de  opt europarlamentari. 

Potrivit regulilor europene, un grup politic are nevoie de participarea a minimum 25 de membri din şapte ţări diferite, criterii pe care extremiştii care au câştigat în aceste alegeri le îndeplinesc deja. 

În ceea ce-i priveşte pe Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali, aceştia şi-au exprimat pentru moment dorinţa de a adera la Partidul Popular European, lucru puţin probabil având în vedere faptul că UDMR face deja parte din această familie europeană.