Criza economică îi afectează şi pe românii din Castellón la fel sau poate chiar mai tare decât pe ceilalţi compatrioţi din peninsulă. Potrivit presei locale spaniole, aproximativ 12% dintre români sunt şomeri şi peste 6.000 au apelat la Serviciul spaniol pentru ocuparea forţei de muncă. Situaţia românilor din Castellón a fost discutată recent, şi de conducerea Ambasadei României împreună cu asociaţiile din regiune, în cadrul unei deplasări în zonă a ambasadoarei Maria Ligor. Printre participanţi au fost reprezentanţi ai asociaţiilor din Comunitatea Valenciană şi membri din cadrul consiliului parohiei ortodoxe „Sfântul Nicolae” din localitate, precum şi numeroşi membri ai personalului diplomatic.

Unul dintre participanţii la discuţii a fost şi Miguel Llorens, secretar de Imigraţie în Partidul Popular şi vicepreşedinte al Fundaţiei „Sfântul Nicolae”, constituită pe lângă parohia ortodoxă din Castellón care, deşi este catolic pare mai preocupat de menţinerea identităţii românilor decât mulţi dintre aceştia şi, de asemenea, pare un foarte bun observator al evoluţiei comunităţii româneşti din zonă. Miguel Llorens crede că la nivel colectiv cea mai mare influenţă asupra românilor o au, în acest moment, doar preoţii, şi consideră că e nevoie de crearea unui for care să propună şi să menţină proiecte de conservare a identităţii româneşti.


Reporter: – Cât de integraţi sunt românii din Castellón?

Miguel Llorens: – Am observat ca există oameni care îşi menţin identitatea românească fără să se amestece prea mult cu ceilalţi şi oameni care sunt foarte bine integraţi, mai ales în localităţile mici, români care sunt căsătoriţi cu spanioli sau ai căror copii s-au născut şi au crescut aici. La biserica ortodoxă avem anual peste 350 de botezuri pe an. Tinerii sunt foarte integraţi în Castellón. E important ca semnele identităţii româneşti să coexiste cu cele spaniole şi valenciene, pentru că suntem în această regiune, dar nu e vorba numai de promovarea folclorului, ci de mărci ale identităţii, cum sunt limba, cunoaşterea istoriei şi a culturii, dar nu numai din punct de vedere academic, asta e necesar desigur, ci din punct de vedere cultural şi al identităţii personale. Aici trebuie avute în vedere şi elementele identităţii religioase şi totul trebuie inclus într-un cadru de absolută egalitate cu spaniolii. Eu cred că românii sunt un colectiv european, integrat în Castellón şi trebuie să punem toţi umărul ca să fie asigurată egalitatea şi normalitatea, aşa cum se întâmplă cu restul. De ce? Pentru că dacă nu facem asta acum, o sa avem o situaţie nedorită: copii care nu vorbesc limba română corect. În multe cazuri nu mai vorbesc româneşte deloc sau o folosesc ca a doua limbă, de fapt nişte resturi din ea. E ca în SUA sau în alte ţări, unde prima generaţie vorbeşte limba spaniolă sau română sau altă limbă, a doua generaţie mai înţelege ceva, iar a treia generaţie nu mai vorbeşte deloc limba maternă. Aceasta este o problemă şi noi vom lucra în acest sens. Obiectivul fundaţiei este să creeze pentru asta un for cultural, absolut necesar, pentru că aici imigraţia este formată din oameni foarte calificaţi, dar care lucrează mult sub nivelul lor de pregătire. Ne interesează să îi sprijinim şi, pe de altă parte, să existe o dezbatere culturală care să cuprindă mai mult decât cadrul strict al imigraţiei. Imigraţia este doar o circumstanţă. E de inţeles impactul pe care îl are diaspora românească în România, din cauza numărului mare de emigranţi, însă eu cred că trebuie să apreciem nu atât fenomenul migraţiei, cât pe cel al identităţii personale.


Rep: – Vorbind despre români şi criza economică, aţi spus că din calculele pe care le-aţi făcut reiese că aproximativ 40 la sută dintre românii din provincia Castellón se vor întoarce acasă…

M.L.: – Nu avem date foarte clare încă, însă satele mici, unde existau mici grupuri de români, sub 20 de persoane, au rămas fără români. Scade numărul de locuri de muncă în agricultură şi dispar locurile de muncă din industrie. În aceste localităţi rămân doar cei care s-au căsătorit cu spanioli sau cei care au prins, cum se spune, rădăcini. În oraşele mai mari, cum e de pildă, Benicassim, unde trăiesc cam 1800 de români, rata şomajului e foarte mare, mulţi muncesc în Castellón sau în localităţile din jur. Vor pleca cam 40 la sută dintre românii din Castellón, într-un an, un an şi jumătate aproximativ. Este o întoarcere lentă, pentru că nici România nu este ocolită de criză. Observând fenomenul, suntem absolut convinşi că cel puţin jumătate dintre români vor continua să trăiască aici şi deci este vorba despre un grup permanent. De aceea, prin Fundaţie şi biserică încercăm să menţinem acest grup, să nu mai vorbim de imigraţie, ci de persoane care trăiesc aici, cu o anumită origine, cultură şi un viitor. Nu putem să fim indiferenţi la următorul fenomen – copilul român vorbeşte perfect limba valenciană cu accentul de aici şi din limba română poate să îşi mai aducă aminte doar câteva cuvinte. Asta nu se poate. Soluţia nu este numai în şcoală, ci şi în comunitate, prin încurajarea proiectelor din comunitate.


Rep: – Vi se pare că românii sunt conştienţi de acest pericol al dezrădăcinării?

M.L.: – Deocamdată nu există nici o entitate, nici un for în Castellón care să creeze opinie în comunitatea românească. Te întrebi cine îi poate influenţa la nivel colectiv? Probabil pastorii protestanţi şi, mai ales, preotul ortodox, care are cei mai mulţi credincioşi. În afară de biserică nu există nici o persoană despre care să poţi spune: acest om exprimă opinia tuturor. Nu. În aceste momente, oamenii sunt preocupaţi de cum să supravieţuiască şi cum să găsească un loc de muncă mai apropiat de pregătirea sa. Eu am prieteni care sunt ziarişti, însă fac curăţenie în case sau muncesc într-o fabrică de faianţă şi gresie sau în construcţii. Şi atunci concluzia e clară: această problemă personală este o preocupare permanentă şi deci la nivel colectiv cred că nu există o conştientizare. Deşi se fac paşi importanţi în acest sens, pentru că tinerii par să fie mai conştienţi de această necesitate. Cred că este un proces treptat şi că va creşte interesul. Acum începem, cred,  pentru că până acum mulţi ziceau: am venit în Castellón pentru un timp, câştig ceva bani, îmi cumpăr un apartament în România sau îmi deschid o afacere şi mă întorc la mine în ţară. Mulţi nu se vor mai întoarce. Cei care au acum 16-17 ani, nu cred că se vor întoarce. Aceştia nici nu mai trebuie consideraţi imigranţi. Sunt oameni de aici. Au deja alte nevoi şi nu au sentimentul identităţii, dar trebuie să ajutăm ca această situaţie să se schimbe, să existe un mod corect de abordare a problemei. Foclorul şi alte mărci ale identităţii trebuie promovate, desigur, însă trebuie să vorbim şi despre multe alte lucruri care sunt importante.