Străinii care nu cotizează la Asigurările Sociale şi nu au un contract de muncă întâmpină tot mai multe probleme atunci când vor să apeleze la serviciile medicale gratuite în unele regiuni ale Spaniei.

Criza economică a modificat accesul străinilor la asistenţa sanitară publică și conform Decretului Regal 16 din luna aprilie 2012, persoanele care nu cotizează la Asigurările Sociale nu au acces la medic.

Această lege a fost aplicată în funcție de fiecare comunitate autonomă, care emite propriul regulament referitor la accesul străinilor la sistemul public de sănătate. Catalonia, País Vasco și Andalucia sunt câteva dintre comunitățile care au respins Decretul General și au susținut că în continuare vor da acces la sistemul public străinilor care nu cotizează.  Însă această intenție nu se reflectă și în realitatea de zi cu zi a multor bolnavi din Catalonia.

Servicii de Urgenţă contracost

Florica Daniela Gheorghe a ajuns în luna iunie cu fetița, care avea febră și stări de vomă, la Secția de Urgențe a Spitalului Esperança din Barcelona. Pentru a fi vazută, la triajul pacienţilor i s-a cerut cardul de sănătate al minorului, document pe care nici Florica şi nici fiica ei nu-l aveau. În consecinţă, românca a fost obligată să plătească serviciile medicale.

Ca să pot ajunge la medic a trebuit să plătesc factura în urgențe, în jur de 60 de euro. Fata a fost consultată, iar pentru analizele pe care i le-au prescris mi-au dat o altă factură. Mi-au spus că trebuie să plătesc, așa că nu aveam altă soluție. Fata trebuia să fie văzută de medic”, ne-a declarat Florica, o româncă stabilită de un an în Catalonia.


Conform Decretului Regal, legea 16 din aprilie 2012, accesul la serviciul de Urgență este gratuit, dar, în realitate, majoritatea spitalelor din Barcelona emit facturi celor care apelează la medicii din sistemul public de sănătate şi nu cotizează la fondul Asigurărilor Sociale.

O altă situaţie complicată atunci când vine vorba de minori se produce la înscrierea la şcoală.

Tudor, un copil de doisprezece ani, a avut nevoie de cardul de sănătate pentru a fi înscris la școală în Barcelona. Mama sa, Maria, nu avea un card de sănătate în care să fie inclus minorul ca beneficiar.

„Când am solicitat cardul de sănătate mi s-a cerut să prezint un contract de muncă. În caz contrar, nu am dreptul la cardul de sănătate. Fără un card de sănătate,  Tudor nu putea fi înscris la școală”, ne-a precizat Maria. În cele din urmă, copilul a fost admis la şcoală fără acoperirea sanitară.

Școlarizarea este obligatorie în Spania de la 6 la 16 ani. În caz contrar, părinții pot fi monitorizați de oficiul de Protecția copilului și pot pierde temporar tutela asupra copilului, dacă acesta nu merge la școală.

În Catalunia există școli în care nu sunt primăţi minorii care nu dețin un card de sănătate, intrând astfel în contradicție cu propriul regulament de școlarizare obligatorie a minorilor. Autoritățile consideră că este responsabilitatea părinților de a rezolva aceste situații birocratice.

Fiecare regiune cu legile sale

Dacă legea adoptată anul trecut de guvern a creat dificultăţi pentru accesul străinilor la asistenţa sanitară gratuită, legile aplicate pe regiuni fac situaţia şi mai complicată.  

În Catalunia se aplică o normă sanitară pe care specialiştii o consideră deficientă și care îi încurcă pe cetăţeni.

Este vorba de Norma 10/2012, care este diferită de legea Nr. 16/2012 aplicată la nivelul statului spaniol din aprilie 2012 și garantează accesul la serviciile publice de sănătate pentru străinii care nu cotizează la Asigurările Sociale. Conform acestei norme sunt considerate gratuite serviciile de urgență, vizitele medicale pentru minori și pentru femeile însărcinate.

În mod legal, orice persoană poate solicita cardul de sănătate, iar pentru obținerea acestuia, în Catalonia, este necesară prezentarea pașaportului, a certificatului de luare în spațiu cu o vechime de minim trei luni și a unui document din România care să specifice dacă persoana interesată deține sau nu acoperire sanitară în ţara de origine. Acest document este cerut oricărui solicitant pentru a justifica că nu deține niciun fel de acoperire sanitară publică și tuturor cetățenilor UE.

„Capcanele” din actualul regulament de aplicare a normelor împiedică însă multe persoane să obțină cardul de sănătate, iar regulile sunt interpretate de unii funcționari în mod aleatoriu, favorizând apariţia unor abuzuri.

Birocraţie în plus pentru românii din Catalonia

Cetățenii români se confruntă în special cu problema obținerii documentului românesc care să specifice tipul de acoperire sanitară de care beneficiază în România.

Florica, însoțită de serviciile sociale a apelat la Consulatul României din Barcelona pentru solicitarea documentului. Instituţia care reprezintă statul român nu deține nici un formular tip în acest sens, fiecare cetățean fiind obligat să se descurce cum poate, în România. Cazul Floricăi este un caz des întâlnit de serviciile sociale. Fără un răspuns de la Consulat, Florica a prezentat un certificat de la medicul de familie din România, conform căruia este în evidența medicului, atât ea, cât și minorul. Nu a primit cardul de sănătate.

Românii care dețin acoperire sanitară în România nu primesc cardul de sănătate catalan, deoarece Institul de Sănătate Catalan (ICS) consideră că aceștia au deja asistenţa sanitară asigurată și li se solicita cardul european ca document de acces la serviciile medicale.

Dar, cardul european nu garantează accesul la toate serviciile sanitare. Numeroase persoane care au mers la spitalul Hospital del Mar din Barcelona cu cardul de sănătate european au fost primite doar la Urgențe, potrivit datelor prezentate de ONG-uri ca Medicos del Mundo.

Conform regulamentului, cardul european nu este echivalentul cardului de acces la sistemul public catalan, și prin urmare nu pot avea un medic de familie sau un medic specialist. În consecință, persoanele care dețin cardul de sănătate european vor avea aceleași drepturi ca și cei care nu au niciun card de sănătate, adică vor avea acces gratuit doar la Urgențe.

Funcționarul decide cum aplică regulamentul

Pe lângă incongruențele legale incluse în regulament, în multe cazuri românii ajung la serviciile de analiză (ambulatorii), CAP, și primesc informații diferite de la un centru medical la altul.

Funcționarii de la CAP Drassanes din Barcelona i-au explicat Mariei, mama lui Tudor, că nu are acces la sistemul public de sănătate dacă nu lucrează. Regulamentul catalan nu relaționează accesul la serviciile publice de sănătate cu deținerea unui contract de muncă. Astfel, persoanele care nu cunosc norma catalană sau nu vorbesc destul de bine limba, ajung să nu aibă acces la cardul public de sănătate.

În cazul persoanelor din comunitatea romă, dificultățile sunt sporite de atitudinea funcționarilor de la triaj.

Chiar dacă îndeplinesc condițiile, romii se împiedică de atitudinea de respingere din partea personalului administrativ. Trebuie să fie însoțiți de noi pentru orice fel de procedură, altfel nu sunt băgați în seamă”, ne-a precizat Desirée Sánchez, asistent social de la fundația Vincle, care se ocupă de integrarea populației roma din Barcelona. Un astfel de caz este cel al Ioanei, o minoră de 16 ani, însărcinată, care s-a adresat ambulatoriului  CAP La Torrassa d’Hospitalet și nu a fost acceptată, deși conform legii era minoră însărcinată și avea dreptul la vizita medicală la ginecolog. Funcţionarii au trimis-o  la Urgențe, iar tânăra a fost luată în evidența medicului doar după ce au intervenit asistenții sociali de la fundația Vincle și asistenta socială de la CAP La Torrassa.

Tratamentele pentru boli cronice

Într-o situație complicată şi fără răspuns se află și bolnavii cronici. Potrivit legii, tratamentele periodice de largă durată se pot efectua numai dacă persoana este înscrisă într-un centru sanitar. În consecinţă, românii care nu au un card de sănătate sau dețin un card de sănătate european prin care au acces doar la serviciile de urgență, nu vor putea realiza o monitorizare și un control al unei boli cronice.

Deși în aparență regulamentul catalan specifică că accesul la sănătate rămâne în continuare un drept universal, indiferent de situația legală a persoanei, în realitate, cetăţenii români şi străini se lovesc de numeroase piedici birocratice, situaţii de vid legislativ și indicaţii arbitrare din partea funcționarilor, care fac ca persoanele să nu aibă garanţia accesului gratuit la medic, nici măcar în situații de urgență.

{loadposition publi-in-article}