Interviu cu primarul oraşului Alcalá de Henares, Bartolomé González || În 2008, potrivit unui studiu finanţat de Fundaţia Soros şi realizat în câteva oraşe din Comunitatea Madrid, peste 70% dintre români prevedeau o întoarcere acasă în următorii ani. Odată cu dezlănţuirea crizei şi agravarea stării economice a României, procentele şi-au pierdut valabilitatea. Acum românii continuă să emigreze spre Spania, chiar dacă aici şomajul depăşeşte rata dramatică de 20%.

În astfel de condiţii, majoritatea celor care credeau că Spania este doar o staţie în drumul lor spre un viitor mai bun, descoperă că în anii care au trecut, Spania a devenit cu bune şi rele a doua casă. Odată cu conştientizarea acestui lucru, atitudinea românilor se adaptează la condiţia lor de localnici în devenire, drept pentru care mulţi devin interesaţi de istoria locului în care s-au stabilit. Mulţi încep să se intereseze pe ce anume se cheltuie impozitele pe care le plătesc împreună cu spaniolii şi încep să aibă opinii şi păreri cu privire la gestiunea oraşului în care trăiesc. Acesta este progresul ireversibil al procesului de integrare, iar românii sunt o realitate pe care nu o mai poate neglija nici un primar. Bartolomé González, primarul din Alcalá de Henares, un oraş cu peste 20 de mii de români, a fost atent întotdeauna la fenomenul imigraţiei româneşti şi poate că cea mai cunoscută facilitate acordată colectivului românesc a fost concesionarea unui teren pentru construcţia unei biserici. În actuala situaţie de criză economică, primarul Bartolomé González crede că toţi cetăţenii sunt afectaţi, indiferent de ţara de origine. 

Reporter: – Domnule primar, cum este convieţuirea acum, în timpuri de criză, în Alcalá de Henares, unde cea mai mare comunitate de străini continuă să fie cea a românilor? 

Bartolomé González: – Noi am spus de multe ori că Alcalá a fost mereu un exemplu în acest sens, atât în timpuri bune, cât şi acum, în vremuri mai dificile. Am avut norocul că Alcalá a fost oraşul ales de mulţi români care au venit în Spania în căutarea unui loc de muncă, pentru că aici se găsea de muncă. Eu mereu am zis că românii din Alcalá, cei mai numeroşi străini din oraş, sunt un colectiv bine integrat şi că nu am avut probleme. Din fericire e aşa, dar aşa văd şi locuitorii oraşului şi eu am dat mereu exemplu în acest sens. Este, cred, unul din oraşele unde românii sunt o comunitate stabilă, liniştită. Cred că iniţiativele din parte administraţiei, în colaborare cu reprezentanţii românilor, au contribuit şi ele la ceea ce vedem azi. Un exemplu este concesionarea spaţiului pentru construcţia bisericii ortodoxe, sau punerea în funcţiune a Centrului Hispano-Român, coordonat de Comunidad de Madrid, care ulterior a fost mărit. Acolo, de câte ori fac o vizită, mă întâlnesc cu bucurie şi cu persoane de alte naţionalităţi, în afară de români, cu polonezi, bulgari, dar şi cu vecini spanioli din cartier. Şi lucrul acesta îmi dă satisfacţie, pentru că Alcalá este oraşul de astăzi datorită contribuţiei tuturor, inclusiv a cetăţenilor români. 

Rep: – Ce imagine au românii în faţa spaniolilor din Alcalá şi cum vedeţi incidentul din Badalona, unde s-a împărţit pliantul cu mesaje anti-româneşti, o iniţiativă a unui coleg al dvs. de la PP, chiar liderul din zonă? 

B. G.: – Eu acţionez mai mult decât vorbesc şi nu am nevoie să împart nici un pliant, dar un proverb spaniol spune „obras son amores” (n.r. vorbele nu au rost fără acţiune) şi de multă vreme legătura cu imigranţii din Alcalá de Henares este stabilită, indiferent de locul de origine a acestora. Poate şi pentru că acest oraş s-a format cu oamenii care au venit, la început, din toate părţile Spaniei şi apoi din toate părţile lumii. În plus, motivul a fost acelaşi: înainte aici au venit persoane din Andalucia, Extremadura sau Castilla La Mancha, în căutarea unui loc de muncă, iar acum sunt cetăţenii români, bulgari sau ucraineni, ecuadorieni sau peruani cei care au venit cu acelaşi scop. Nu cred că e nevoie să o spun, însă din partea primăriei am avut de la început o grijă şi nişte angajamente faţă de aceste persoane. De multe ori am avut ocazia să stau de vorbă cu românii din oraş şi ei ştiu ce gândesc eu despre ei, aşa cum şi eu ştiu care sunt opiniile lor. De aceea nu e nevoie să împart pliante. Nu sunt de acord cu acel pliant, care poate a fost explicat greşit, însă orice acţiune trebuie gândită dinainte şi trebuie planificat modul în care este dusă la capăt. Trebuie să amintesc că la început românii îmi spuneau: există un grup redus care nu are nici o legătură cu ceilalţi, cu restul, şi noi nu suntem ca ei. Aceste lucruri pe care eu le-am aflat de la români poate trebuiau să le audă şi alţii, să asculte şi înainte să vorbească, să facă declaraţii, să fi vorbit cu cei implicaţi. Din aceste motive, niciodată nu mi-ar trece prin cap să generalizez şi să spun că toţi românii sunt egali. Sunt, ca şi aici, oameni de toate felurile, mai buni, mai răi… Cu siguranţă cei care dăunează imaginii românilor din Alcalá sunt o minoritate. 

Rep: – Acum câţiva ani, la un alt interviu, mi-aţi spus că nu aveaţi un interlocutor din partea românilor. Care este relaţia acum cu asociaţiile româneşti din oraş? 

B. G.: – Poate cel mai bun semn că românii sunt mulţumiţi de situaţia lor este că nu au nevoie de intermediari şi dacă au vreo problemă se adresează direct primăriei. Am fost printre primele primării din Spania care a pus în funcţiune un serviciu pentru imigranţi, unde angajaţii sunt persoane care vorbesc în limba acestora, chiar dacă ştim cu toţii că românii învaţă foarte repede şi uşor limba spaniolă. Dar când la primărie vine un român să ceară un document sau cu orice problemă, aici găseşte o persoană care vorbeşte limba română şi îl poate ajuta. Poate şi din acest motiv nu are nevoie să înfiinţeze asociaţii care să îl reprezinte. Primăria poate să îl ajute, la fel cum îl poate ajuta şi CEPI, care desfăşoară un rol administrativ şi social important, la fel cum poate fi îndrumat, sfătuit la parohia ortodoxă „Sfântul Gheorghe”. Poate că mediul asociaţiilor nu a avut forţa din alte oraşe pentru că românii ajung la administraţie cu uşurinţă. 

Rep: – Cum se simte criza economică în Alcalá şi ce puteţi face pentru şomeri, pentru micii întreprinzători la nivel local? 

B. G.: – Criza afectează oraşul nostru la fel cum afectează orice alt oraş din regiune sau din Spania. Alcalá este în afară de un oraş turistic şi cultural şi un oraş cu o industrie importantă, extinsă în teritoriul numit Corredor del Henares. De aceea poate simţim mai mult consecinţele crizei.

Din punctul nostru de vedere, al administraţiei locale, conform competenţelor pe care le avem, am iniţiat mai multe măsuri menite să creeze locuri de muncă, bunăstare, dar avem în plan şi le vom prezenta în următoarele săptămâni, mai multe ajutoare pentru locuitorii aflaţi în criză şi care au nevoie de sprijin. E vorba de măsuri care au în vedere plata mesei de prânz la şcoală pentru copiii din familiile cu probleme şi altele de acest fel. 

Rep: – Există vreo schimbare în registrul de evidenţă a populaţie de când a început criza? 

B.G.: – Nu, nu se observă în măsura în care se vede în alte oraşe. De altfel, cred că suntem singurul oraş din Spania care a înregistrat o creştere a numărului de români, pentru că de anul trecut încoace am înregistrat în „padron municipal” o mie de români. În alte oraşe se observă un efect invers, adică numărul lor este în uşoară scădere. 

Rep: – Cum apreciaţi participarea cetăţenilor români la viaţa oraşului şi, deci, şi ca intenţie de vot? Se ştie câţi vor să voteze la alegerile locale şi la cele europene? 

B. G.: – Voi îi cunoaşteţi cel mai bine pe compatrioţii voştri şi ştiţi că românii nu sunt entuziasmaţi când e vorba de alegeri. Asta se întâmplă, cred, din cauza faptului că au fost dezamăgiţi de politicieni şi poate nu mai au încredere în nimeni. La asta se mai adaugă, probabil, încă o problemă, aceea că sistemul electoral spaniol este diferit de cel românesc, diferenţa fiind că în Spania există un registru al celor care doresc că voteze, o lista de alegători, iar românii de aici votează, în cazul alegerilor româneşti, pe liste constituite pe loc. Am constatat acest lucru la alegerile trecute, atât cele europene, cât şi la cele locale, că au fost mulţi români care ar fi dorit să voteze, însă nu au putut, deoarece nu s-au înscris la timp, dinainte, în registrul electoral. Au fost şi campanii de informare, speciale pentru români şi bulgari, organizate de către guvernul Spaniei, însă la ultimele alegeri, surprinzător, guvernul se adresa românilor în limba spaniola! Aşa că am trimis, împreună cu scrisoarea care venea din partea guvernului naţional, o scrisoare specială, în limbile română şi bulgară, destinată acestor două colective. Am considerat important acest lucru, pentru că sunt cetăţeni ai oraşului. E vorba de 20000 de români care locuiesc aici şi de aceea primăria trebuie să le ofere ajutor. Când au fost organizate alegeri în România am colaborat cu Ambasada României din Madrid şi am trimis, din partea primăriei, o scrisoare prin care informam că au loc alegeri şi îi îndemnam la vot pe români, fără nici o intenţie. Vom continua să facem aceste lucruri şi ne-ar plăcea ca românii de aici să participe la alegeri, aşa cum participă la alte acţiuni organizate în oraş, destinate tuturor locuitorilor, indiferent de naţionalitate, limbă sau religie. La alegerile locale pot să îşi exprime satisfacţia, votând pentru cine cred ei, ca cetăţeni, că le reprezintă, le apăra interesele mai bine. Voi ştiţi mai bine că poate e dificil să se depăşească această lipsă de încredere pe care compatrioţii voştri o au în politicieni, dar eu sper să îşi mai schimbe părerea.

Rep: – În încheiere aş vrea să vă cer un sfat pentru rezolvarea unei probleme cu care se confruntă majoritatea locuitorilor oraşului, deci şi românii. Ce poate face un cetăţean obişnuit ca să treacă mai uşor peste această criză economică?

B. G.: – E dificil! Cred că, mai mult decât orice, trebuie să încercăm să avem încredere în viitor, pentru că de multe ori, în situaţii de criză sau dificile, oamenii se închid în ei. Poate că cei care au o pregătire bună, care sunt formaţi profesional au mai multe şanse să depăşească această criză. Cred că e bine să încerce fiecare să fie mai bun într-un domeniu, într-o meserie, mai ales în ceea ce piaţa caută în momentele importante. Cred că românii au înţeles bine acest lucru, pentru că această criză ne afectează pe toţi, pe alţii de alte naţionalităţi în mod şi mai dur, însă este posibil ca muncitorii români din Corredor să fie dintre imigranţi, cel mai puţin afectaţi, pentru că sunt muncitori calificaţi, foarte profesionişti. Eu am spus de mai multe ori că românii care au venit în Spania sunt cei care nu s-au resemnat în ţara lor. Spun acest lucru şi politicienilor români, care înţeleg sau nu: cei care au venit aici sunt cei mai buni!