España 2000 (E2000) este un partid care a fost înființat în anul 2002 plecând de la „Plataforma 2000”, platformă politică cu care mai multe grupări de extrema dreaptă au participat la alegerile din anul 2000. Centrul de activitate al partidului este Comunitatea Valenciană unde a reușit să obțină 2 locuri la alegerile municipale din 2007. Valencia s-a remarcat ca fiind una dintre cele mai active zone din Spania în ceea ce privește ideologia neo-nazistă. Neo-nazismul valencian s-a dovedit a avea legături pe de o parte cu armata, în rândurile sale fiind întâlniți și militari, iar pe de altă parte cu lumea delicvenței, drogurilor, comerțului cu arme  și prostituției. Liderul de la España 2000 este un personaj de frunte al patronatului industriei de proxenetism și al firmelor de securitate privată. Acesta a fost și motivul pentru care o ramură a național-socialiștilor valencieni, cei grupați în Alianza Nacional, au refuzat colaborarea cu España 2000 pentru motive „sanitare”.

Aceste grupuri au legătură de asemenea cu fanatismul galeriilor echipelor de fotbal, unii membri ai extremei drepte fiind și membri ai Yomus, grup radical al galeriei CF Valencia. De asemenea, unii dintre cei care activează în formațiuni de extremă dreapta, cei mai violenți, sunt adepții unui stil de viață specific mișcării skinhead: umblă cu părul foarte scurt sau rași în cap, ascultă muzică Oi! și RAC (Rock Anticomunist) şi se îmbracă specific. Ei promovează fățiș noi modele de masculinitate și de feminitate și acordă valori foarte înalte spiritului de camaraderie care devine aproape sectar fiind combinat cu supunerea oarbă față de lideri. Violența socială difuză este principala formă de acțiune prin care se fac vizibili. Această violență se justifică în ochii lor ca fiind o formă ultimă de autoapărare și de apărare a valorilor pe care le cred puse în pericol de către diversitate, mai concret: imigranți, politicieni democrați, separatiști, homosexuali, antifasciști, etc.

Cu greu pot fi găsite în programul partidului España 2000 măsuri de natură economică. Găsim unele măsuri fiscale populiste și probabil inaplicabile, principii simple cum spun chiar ei, sau intenția de impunere a prețului unic la produsele agricole. În ceea ce privește administrația au în vedere reducerea cheltuielilor prin micșorarea numărului de funcționari. Perspectiva lor socială este schematică, redusă la clișee care pot fi deduse din faptul că se autointitulează „social-patrioți”. Nu am găsit nimic nici despre forma de guvernare sau despre politicile privind sănătatea și educația. Singura revendicare clară și repetitivă este anti-imigraționismul și preferința acordată spaniolilor. La ultima manifestare care a avut loc în Valencia pe 27 noiembrie, unde am făcut și aceste fotografii, deviza a fost: „en nuestros barrios falta trabajo y sobra la inmigración”. Alte lozinci se referă la același lucru: „los españoles primero”, sau „ni uno más. aforo completo”, etc. Ei fac apel emoțional la ceea ce s-ar putea numi o xenofobie populară. Există cu certitudine convingeri anti-imigrație destul de răspândite în rândurile spaniolilor relaționate cu concurența făcută de imigranți, comportamentul antisocial al unora și costurile sociale și economice pentru integrarea multora. Este o xenofobie empirică, bazată pe experiențe cotidiene ale interacționării cu imigranții și pe prejudecăți. „Spaniolii sunt discriminați de propriul guvern” este un comentariu pe care unii valencieni ți-l spun în față. Referirea este la măsurile de discriminare pozitivă ale guvernului precum favorizarea copiilor de inmigranți la înscrierea la colegii sau sprijinul acordat comunităților arabe pentru practicarea religiei și păstrarea tradițiilor proprii.  Discriminarea pozitivă, neînțeleasă, poate provoca o  repulsie față de imigranți și o repliere asupra identității spaniole prezumtiv amenințate. Distorsiunea dată de decalajul dintre politicile de integrare și viața de zi cu zi este exploatată de neonaziști în favoarea lor.

În materie de politică internă, simpatizanții de la España 2000 sunt pentru o Spanie unită și omogenă. Aceasta consonează cu un curent anticatalanist mai extins care se poate întâlni în Valencia, așa numitul blaverism. Urmăresc destabilizarea politică a democrației speculând suspiciunile oamenilor față de polititicieni. Afirmă o orientare conservatoare care apără valorile tradiționale ale familiei și națiunii în înțeles rasist. Pe un plan mai general, exaltă valorile rasei albe și exhibă un etnocentrism european.