Interviu cu Antonio López Istúriz (secr. gen. al PPE) // Sloganul „Nu vrem români” a provocat o întreagă serie de reacţii din partea opiniei publice, după ce a fost lansat pe un pliant împărţit de liderul popularilor din Badalona, Xavi Garcia Albiol, împreună cu şeful organizaţiei pe Catalunia. Cea mai puternică reacţie a fost, poate, surprinderea propriei conduceri a Partidului Popular care a fost nevoită să recunoască deja în nenumărate ocazii că ceea ce s-a întâmplat la Badalona a fost o gafă. Din păcate, însă, iniţiatorul acţiunii electorale mai avusese campanii similare în care a pus la un loc delincvenţa şi imigraţia. Acum, Partidul Popular se străduieşte să explice că totul a fost o declaraţie nefericită, care nu defineşte politica formaţiunii politice. Unul dintre cei mai revoltaţi populari este eurodeputatul Antonio López Istúriz, secretar general al Partidului Popular European (PPE), care are o relaţie deosebită cu România şi care lucrează alături de câţiva români la biroul său de la Parlamentul European de la Strasbourg.

 

– La ce s-a gândit eurodeputatul Antonio López Istúriz când a aflat despre incidentul din Badalona?

– Din nefericire, în politică apar momente de acest fel, care afectează munca de ani de zile a noastră şi a colegilor noştri. Noi am lucrat pentru a uşura integrarea muncitorilor şi a imigranţilor români din Spania, care au venit în număr mare şi trăiesc şi muncesc paşnic, constructiv pentru bunăstarea economiei spaniole. Când se întâmplă aşa ceva, din nefericire, din cauza unui pliant electoral, ca membru al Partidului Popular, trebuie să îmi cer scuze, în numele partidului, aşa cum au făcut toţi liderii partidului în intervenţiile lor. Cred că este vorba despre un episod nefericit, izolat, care nu are nici o legătură cu politica pe care o practică Partidul Popular, care este în acord cu interesele şi drepturile cetăţenilor români din Spania. 

– Dl Albiol a spus despre romii de origine română, nu o dată, că pentru ei nu sunt bune politicile de integrare, ci ar trebui, în opinia sa, închişi sau trimişi în România. Nu vi se pare ciudat că Partidul Popular, care mai e şi european, are în rândurile sale oameni care gândesc în acest fel şi care ocupă funcţii de conducere?

– Cred că sunt declaraţii total nefericite, la fel ca şi pliantul acela. Dacă sunt adevărate şi întocmai, eu nu le-am auzit, repet, sunt nefericite şi nu au nici o legătură cu realitatea. Procesul de integrare a romilor în Spania, înainte să vină cei din România, a fost unul de succes de-a lungul anilor şi această populaţie nu reprezintă un procent important de infractori sau de mafii organizate. Dimpotrivă. De asemenea, ar trebui să ne uităm cine stă în spatele acestor grupuri obscure, care, de multe ori, pătează imaginea unei comunităţi, în alte ţări mai mult decât în Spania, cum e cazul românilor din Italia. În Spania, acţiunile unora, puţini la număr, afectează negativ imaginea celor mulţi. Aceste activităţi trebuie combătute, ale grupurilor de infractori români, bulgari şi de alte naţionalităţi şi altele, europene, care provin din alte ţări ale Uniunii Europene şi care acţionează, de pildă pe Costa del Sol. Aceste grupuri trebuie combătute cu măsuri legale şi poliţieneşti, pentru ca ele să nu murdărească imaginea miilor de români sau bulgari care ajută economia spaniolă, muncind, plătind impozite, făcându-şi loc în societatea spaniolă. Cunosc mulţi români, în special în Valencia şi Madrid, de multe ori mă întâlnesc cu ei, şi cunosc aportul lor important la economia spaniolă, în aceste momente atât de delicate.

Totuşi, aş vrea să fac un apel către presă, să nu scoată din context aceste declaraţii şi acţiuni nefericite, care nu au nimic de-a face cu gândirea şi atitudinea Partidului Popular, care cred că a fost exemplară în comunităţile unde guvernează partidul nostru, în special Madrid şi Valencia. Nu cred că este o coincidenţă că cei mai mulţi români au ales să trăiască în aceste două regiuni, pentru că, fără îndoială, se simt bine acolo.

Din punct de vedere ideologic cred că este amuzant să văd socialişti sau comunişti care critică această problemă apărută. Dacă plecăm de la acest episod pe care eu îl numesc nefericit, nu cred că sunt tocmai ei cei care să fie în măsură să dea lecţii de morală nimănui, pentru că tocmai ei sunt cei care pun în mişcare legi privind imigraţia, legi care înainte erau perfect deschise şi acum e totul pe dos: imigranţii sunt urmăriţi şi daţi afară din Spania.

Noi, cei de la PP, preferăm să acţionăm în loc să vorbim. Eu, ca eurodeputat, am întâlniri periodice cu cetăţeni români, nu numai în Madrid sau Valencia, ci şi în Navarra, unde mi-au transmis de curând problemele cu care se confruntă, probleme de natură europeană. Mulţi uită, din nefericire, că România este o ţară europeană şi că face eforturi să depăşească această criză economică, la fel cum face Spania şi cum fac toate ţările europene. De aici, de la Parlamentul European am avut şi avem iniţiative şi am adresat întrebări privind interesele cetăţenilor români şi problemele lor cotidiene din Spania. 

– Ce s-a întâmplat cu atitudinea preşedintelui regional al PP Catalunia, dna Alicia Sanchez Camacho, care sâmbătă a împărţit pliante xenofobe cu dl Albiol şi luni îşi cerea scuze? A fost forţată să îşi ceară scuze sau a căzut într-o capcană?

– Eu o cunosc bine pe Alicia şi sunt convins că nimeni nu a obligat-o să facă nici o declaraţie. Sunt convins, de asemenea, că este de acord cu mine întru totul. Ea probabil că a ajuns la Badalona, a împărţit pliantul fără să cunoască ce conţine şi când şi-a dat seama a reacţionat imediat, cred ca până acum şi-a cerut scuze de 20 de ori! A ordonat oprirea împărţirii pliantelor şi continuă să facă declaraţii de sprijin către comunitatea românească din Spania. Este, aşa cum v-am spus, un episod marginal, pe care, sunt sigur, nici un alt membru al PP nu îl împărtăşeşte. Chiar Xavier Garcia Albiol şi-a cerut scuze în public şi în privat şi sunt sigur că nu va mai face această greşeală. Dacă s-ar produce un nou episod de acest fel, trebuie luate măsuri imediat! 

– Credeţi că acum vor fi luate măsuri împotriva acestui candidat al partidului?

– Bănuiesc că se analizează, se cercetează, în interiorul partidului, contextul în care s-a produs acest incident. Dacă a fost o acţiune care nu a fost controlată de acest lider al PP, trebuie cercetat, dar dacă a fost el în spatele concepţiei pliantului care conţine cuvintele „Nu vrem români”, atunci trebuie acţionat imediat. Dar trebuie să aşteptăm ancheta internă a partidului, să vedem de unde a ieşit acest pliant, cine l-a produs şi apoi luate măsurile care sunt necesare. 

– Ce măsuri se pot lua din Parlamentul European pentru a combate aceste episoade?

– De mulţi ani se iau măsuri în acest sens, adică dacă există o instituţie în Europa, diferită de toate parlamentele, care a luptat cel mai mult împotriva incidentelor de acest fel, aceasta e Parlamentul European. Să nu aveţi cea mai mică îndoială că dacă această problemă ar fi gravă sau extinsă, Parlamentul European ar reacţiona de urgenţă. Eu sunt convins ca nu se va mai întâmpla, pentru că ştiu foarte bine programul partidului meu şi îi cunosc pe colegii mei. Şi ştiu că de-a lungul anilor, unde a guvernat Partidul Popular, cetăţenii români s-au simţit bine, protejaţi. Cred, sunt convins că a fost un accident, că nu a fost rea-voinţă, şi sper ca acest mic incident să nu schimbe imaginea până acum exemplară, cred eu, a Partidului Popular, faţă de imigrantul român.

Mă voi ocupa ca în partidul meu asemenea lucruri să nu se mai întâmple niciodată, sunt primul interesat în acest sens, pentru că am o relaţie specială cu românii şi cu partidele politice din România, în special cu Partidul Democrat Liberal şi am participat la integrarea PDL în Partidul Popular European, cunosc capacitatea şi activitatea politicienilor români. Am o activitate constantă în acest sens şi am instrucţiuni precise de la colegi de partid care sunt în guvernele regionale din Madrid şi Valencia pentru ca în munca mea zilnică de eurodeputat să acţionez în favoarea cetăţenilor români din Spania, în legătura cu Guvernul României şi aici, în Parlamentul European. Aceasta nu este o indicaţie de ieri sau de astăzi, ci din anul 2004, de când sunt eurodeputat. Şi există, fără îndoială, probe că împreună cu toţi colegii mei am lucrat şi lucrăm zilnic în acest sens.