Oricât aş fi de integrat în Spania şi oricât mi-aş dori să uit de realitatea din România, nu aş putea să o fac niciodată. Nu este vorba de naţionalismul ieftin şi fals al celor care trăiesc din amintiri, ci mai degrabă de nedumerirea şi stupefacţia constantă care mi-o provoacă realitatea politică din ţară. Şi trebuie să vorbim despre realitatea strict politică, pentru că în România nu mai există viaţă culturală, viaţă de familie, viaţă profesională.

Totul se reduce de câţiva ani doar la vorbele mestecate de câteva guri din viaţa politică. Viaţa oamenilor în România se învârte în jurul circului politic, dacă până şi muzicienii cântă tot mai des teme alese din politică. Oamenii mănâncă politica vorbelor goale, mestecă declaraţii fără susţinere şi au aşteptări reale de la această parodie suprarealistă, urmărind declaraţiile politice ca pe fluctuaţiile de la bursă.

Politica, sau mai bine spus, şmenul politic a infectat definitiv viaţa românului de rând. Adesea mă uit la emisiunile de la televiziunile din România şi la prima vedere apar personaje politice care vorbesc cu emfază despre tot ceea ce fac şi mai ales despre ceea ce vor face şi de fiecare dată mă întreb cum de mai poate cineva să creadă o asemenea înscenare.

După 20 de ani de democraţie, România se află în ruine. Economia nu există, infrastructura se prăbuşeşte, învăţământul este o batjocură, sănătatea este un focar de infecţie, justiţia e o femeie uşoară, clasa mijlocie este o fantomă, tineretul este carne de tun, dar între timp avem oameni ca preşedintele României sau ca premierul Emil Boc, care salvează aparenţele prin discursuri şi declaraţii exersate în faţa oglinzii, pe care le mai cred doar şoimii patriei.

Cea mai bună probă că România este o structură statală iluzorie, susţinută doar de vorbe goale, a fost aşa zisa intervenţie a autorităţilor la inundaţii.

Nu mai revenim asupra faptului că unele inundaţii sunt deja o tradiţie în anumite zone şi nici asupra strategiilor de a atrage audienţă pe televiziuni cu teledonuri pline de gaz lacrimogen. Trebuie să remarcăm însă dispunerea în teritoriu a miniştrilor vuvuzele din cabinetul Boc: Udrea, Blaga, Berceanu, Videanu and co. s-au dat jos din chiu7 şi din merţane şi au apărut brusc prin nămoalele Moldovei, ca să dea imaginea unui guvern preocupat.

La Galaţi nu a existat niciodată pericolul unor inundaţii şi a spus-o chiar Băsescu, dar tot el a profitat de mobilizarea oamenilor care au făcut un mic zid chinezesc de 1400 de metri cu saci de nisip ca să afirme că „dacă se vrea se poate” şi că în 2010 autorităţile s-au mişcat bine pentru prima dată.

Nu mai zice nimeni nimic de satul Ceatalchioi care era un pic mai încolo de Galaţi şi care chiar era luat de ape. Important este că Udrea apare la tembelizor împărţind pantofi cu toc şi ciocolată, Boc încarcă saci de nisip cu lopata, că Vlădescu începe să dea din casă cu impozitarea progresivă şi că una peste alta Videanu vine şi zice că în România chiar se face reformă economică şi că, ţineţi-vă bine, din vară-toamnă aşa, ţara o ia iar la deal şi o să curgă banii din toate părţile.

Între raportările exagerate de cincinalele comuniste şi şarada actuală a politicienilor români nu e nici o diferenţă. Întrebarea este cum de se mai găsesc oameni în România care să creadă propaganda asta ieftină?