Probabilitatea ca actuala guvernare din Europa sa gaseasca iesirea din tunel este la fel de mare ca aceea de a castiga la loterie premiul cel mare. E drept ca politicienii fac eforturi sa-si dovedeasca utilitatea, dar cetatenii raman fara munca, fara ajutor de somaj si fara rabdare. Guvernantii predica masuri de austeritate dure, dar o fac din comoditatea masinilor oficiale.

De vreo 4 ani calcam prin strachini incercand sa ne mintim noi pe noi si ei pe noi ca: „La anul o sa fie mai bine!„. In acelasi timp, politicienii si guvernele lumii ies zilnic la rampa cu solutii viabile pentru criza. Viabile pana la proba contrarie.

Asistam intr-un fel la re-Facerea lumii. La inceput era consumul si era bun. Omul consuma si toata lumea traia… bine. Apoi ne-am trezit din betia consumismului si a boomului imobiliar ca sa ni se tranteasca in fata nota de plata. Carciumareasa care e mai urata acum la lumina zilei ne spune ca trebuie austeritate, daca mai vrem sa chefuim pe datorie.

Nu trece mult si oamenii avizati care conduc destinele lumii descopera ca austeritatea nu face nici doi bani, dar trebuie impusa ca sa-si ia creditorii banii inapoi. Platitorii sunt tot cetatenii care trebuie sa dea bani si zile de la ei pentru banci si fonduri de investitii. Tot pentru banci, Banca Centrala Europeana tocmai a dat inca un „vagon” cu bani de 500 de miliarde de euro, la o dobanda avantajoasa de 1 %, ca sa circule „creditul„. Dar creditul nu circula si economia nu merge.
Cum ar spune romanul: suntem in buda cu banii!

Pe langa asta, in Spania s-au descoperit vinovatii pentru toate relele: somerii si bugetarii. Daca este sa te iei dupa „solutiile” reformei muncii si dupa declaratiile deplasate ale reprezentantilor patronatului, poti crede ca somerii sunt de vina pentru ca nu au locuri de munca si nu criza provocata de cataclismul lacomiei capitaliste.
Ho! Ca nu ma apuc acum sa laud comunismul, dar mi-e teama ca, asa cum se poarta capitalistii de azi, exista riscul sa ni se para mult mai simpatici comunistii!

Spania se trezeste fara indoiala la realitatea cruda a austeritatii. Dupa ani de zile in care banii s-au facut din speculatia imobiliara si s-au investit tot in aceasta, societatea s-a adaptat unei vieti in care consumul excesiv era ceva normal. Acum, din pacate, cu totii vom plati pentru epoca de frenezie consumista si, pana la urma, e vina noastra, a tuturor. Toti avem o parte din vina si de aceea probabil ca nu ar trebui sa mai protestam impotriva guvernantilor, chiar daca marea vina le apartine. Sa protestam impotriva noastra.

Mi-a ramas intiparita in minte ideea unui video pe care l-am vazut la ARCOmadrid, la standul unei galerii romanesti. Imaginile aratau un tip care iese dintr-un tomberon si incepe sa strige: „Alaturati-va protestului impotriva mea! Protestez ca sunt sarac, protestez ca mi-e somn. Protestez pentru ca am burta„.

In conditiile de fata, cred ca toti ne putem identifica cu personajul creat de Gianina Carbunaru. Cu totii ar trebui sa ne alaturam protestului impotriva noastra.