Pentru romanii din Spania care au stiut de referendumul de astazi si au participat deja, alegerea lor este facuta si contabilizata in mod democratic. Pentru majoritatea celor 912.000 de compatrioti, insa, care traiesc in peninsula Iberica si care maine vor afla ca azi a fost votata demiterea presedintelui Romaniei exista riscul sa fie considerati sustinatori ai presedintelui suspendat.

Vor exista voci care vor sustine ca romanii din strainatate au „votat” prin absentarea constienta la acest scrutin ciudat, la care unii vor sa votezi orice numai sa votezi si altii incearca sa te faca sa uiti de el.

Indiferent de rezultatul referendumului, romanii din Spania si chiar cei din diaspora vor fi ostracizati din nou de partidele politice din Romania fara sa se analizeze cauzele unei participari slabe la referendum in strainatate. Din nou, diaspora va fi catalogata drept fieful lui cutare sau cutare si romanii din Spania, Italia sau Franta vor fi lasati din nou izbeliste din acest motiv. Ca si pana acum, nimeni nu le va atrage atentia in mod serios politicienilor europeni, care vor continua sa ne impuna restrictii si sa ne trateze ca pe niste europeni de rangul doi sau trei. 

Daca se va confirma asta, politicienii romani vor demonstra ca nu au invatat inca un lucru extrem de simplu. Diaspora este insasi poporul roman care migreaza in mod continuu. Nu este aceeasi diaspora din secolul trecut care avea o anumita orientare si o componenta destul de omogena. Acum avem de-a face cu romani de toate felurile, care pleaca din tara lor ca sa aiba ce sa munceasca si ca sa-si recupereze demnitatea spaland veceuri pe bani frumosi.

Toti romanii trebuie bagati in seama de oranduitorii tarii, chiar daca au ales sa emigreze sau nu au gasit inca ocazia sa o faca. Ca sa gaseasca insa o scuza pentru dezinteresul total fata de cele cateva milioane de romani din strainatate, partidele politice din Romania vor continua sa califice romanii pe categorii si se vor juca in continuare cu focul fracturii geografice. In realitate, intentia de vot a romanilor este asemanatoare peste tot, indiferent de meridian, iar responsabilitatea statului roman este sa le ofere posibilitatea de a vota si de a continua sa fie legati de Romania. Acum este mai necesar ca niciodata votul prin corespondenta sau electronic, care sa inlocuiasca listele suplimentare de la sectiile speciale si sa reintroduca in viata politica milioane de romani din strainatate. Mai mult decat atat, partidele si institutiile statului roman au datoria sa-i caute pe romani, acolo unde sunt comunitati importante si sa-i reconecteze la viata din tara, prin proiecte, prin scoli de limba romana etc. In ultimii ani, pe fondul crizei e drept, subventiile pentru romanii de pretutindeni au fost ridicol de mici. In Spania traiesc peste 130.000 de minori. Ei vor forma viitoarea generatie de romani din strainatate care nu vor mai avea radacinile romanesti ale primei generatii de emigranti, dar care sunt la fel de importanti pentru existenta poporului roman.

In concluzie, indiferent de rezultatul acestui referendum, romanii din strainatate nu merita sa fie catalogati intr-o directie sau alta doar pentru ca partidele politice nu stiu cum sa si-i apropie. Absenteismul romanilor din strainatate la urne se datoreaza dezgustului fata de politica din Romania, iar experientele negative nu pot fi uitate doar daca se infiinteaza cateva filiale de partid fara membri in marile orase europene. Pentru acest referendum, in Spania, nu a fost facuta nici o campanie de informare institutionala sau politica. Nici macar pe internet nu au existat campanii adresate romanilor din strainatate, cu exceptia mesajelor subversive si obsesive de pe Facebook, amestecate printre milioanele de poze cu pisici si torturi. 

Si nu trebuie uitat faptul ca referendumul de astazi a inceput sa se coaca in ianuarie, cand mai multe sute de romani si-au manifestat nemultumirea fata de un incident aparent minor, dar care a avut semnificatia fatala a picaturii care umple paharul. De atunci si pana acum, puterea a fost surpata de cresterea continua a nemultumirii fatise si ulterior de traseismul parlamentarilor, iar politicienii nu trebuie sa uite aceasta lectie. Deocamdata societatea romaneasca pare aceeasi masa adormita care poate suporta nenumarate nedreptati, pana cand se produce un precedent ca acesta. Daca nu vor invata aceasta lectie, si nu sunt semne ca o vor face, partidele traditionale din ultimii 23 de ani din Romania se vor indrepta spre o criza identitara care le va fi fatala, daca nu vor redeveni apropiate de cetateni si reprezentative pentru acestia. Si acest lucru se obtine extrem de simplu si de usor, prin sinceritate si onestitate politica, pentru binele comun!