Îmi amintesc că acum ceva vreme, un inspector de poliţie dintr-o ţară central-europeană, al cărei nume prefer să nu-l amintesc, s-a emoţionat când a descoperit în presă, alături de numele său, menţiunea ilustru necunoscut.
Necunoscut, da, în orizonul politic al unei ţări care îi excludea pe cei care nu aveau nici o legătură cu pronosticurile electorale, cu aspiraţiile unei persoane obişnuite la lumea selectă a guvernanţilor.

Mi-am amintit bucuria prea puţin justificată a acelui personaj pitoresc într-o zi de decembrie a lui 2015, citind titlurile presei scrise şi online. Am găsit, stimate cititor, cum îţi poţi imagina, ştiri despre iluştri cunoscuţi şi necunoscuţi. Exemple? Magnatul Donald Trump, numărul 1 pe lista candidaţilor republicani la Casa Albă, se simte foarte onorat că preşedintele Putin îl consideră …genial. În aparenţă, nu înţelege sau nu vrea să înţeleagă că ceea ce Putin numeşte genial se traduce prin dezastru pentru politica Statelor Unite.

E de prisos să spunem că genialităţii lui Trump i se adaugă dorinţa a 30% din electoratul republican de a bombarda, da, a bombarda, regatul Agrabah, a se citi al prinţului Aladin, care apare într-o super producţie a companiei Walt Disney şi care încarnează duplicitatea şi răutatea musulmanilor. Trump dixit. Nu e de mirare: actualul chiriaş al Casei Albe, Barack Obama, a decis să scurteze o conferinţă de presă pentru a nu rata premiera celebrului Star Wars.

Nu încape nici o îndoială că planeta noastră Terra merge bine. Amărâtul Irak tocmai şi-a ales, pentru întâia dată în 43 de ani, prima miss naţională. Un exemplu de normalitate, ar spune unii.

Ambasadorul american în România, Hans Klemm, ales cu grijă de autorităţile de la Washington pentru a câştiga simpatia la fel de germanicului preşedinte al ţării, Klaus Iohannis, afirmă – fără să se amestece în treburile interne, evident; nu este acesta rolul ambasadorilor – că două din cele mai grave probleme ale acestei republici carpatice pentru a atinge dezvoltarea sustenabilă sunt corupţia şi …lipsa autostrăzilor.

Nici nu mai trebuie spus că marele aliat american ar fi dispus să dea o mână de ajutor atât în lupta împotriva răului stimulat în trecut de Imperiu, cât şi în construirea, contra cost, de noi căi de transport.

Departe de aceste virtualităţi, rămân problemele reale ale lumii noastre: oboseala clasei politice europene, luptele interne ale celor 28 privind desemnarea cotelor de imigranţi proveniţi din Orientul Mijlociu şi Turcia, şantajul exercitat de guvernul britanic pentru a cere modificarea structurilor Uniunii Europene, haotica lupta, până acum ineficientă, împotriva terorismului jihadist, destabilizarea sistematică şi intenţionată a bătrânului continent. Teme aruncate în planul secund de nenumăratele titluri, oferite cu haz de lumea virtuală.

Deci acum ştiţi: regatul Agrabah trebuie bombardat, concursurile de miss trebuie organizate, ignorând atentatele zilnice, trebuie lăsaţi să intre în politică iluştri …necunoscuţi. Şi, înainte de orice, nu trebuie ratată premiera Star Wars. Riscă să-l dezamăgească pe actualul chiriaş al Casei Albe…