Mulți români confundă în continuare alegerile sau votul cu un privilegiu, cu un fel de bonus pe care-l primești la orice magazin care-ți face cadouri de care nu ai nevoie, doar pentru că intri pe ușă.

Unii cred, de asemenea, că mersul la vot este un drept, la care poți să renunți sau care nu este esențial pentru viitorul propriu și al celorlalți. Alții chiar ajung să-l vândă pentru un chilipir. De aici și logica de care mă lovesc tot mai des în spațiul virtual: „Dar ce-au făcut aia de la partidul cutare ca să-i votez?” sau „Nu-i votați pe aia că-s de la cutare partid, care a făcut asta și asta„.

În realitate, însă, votul nu este un drept și nici nu poate fi neglijat. Votezi oricum, fie că mergi la vot, fie că nu o faci, prin simplul fapt că exiști într-o evidență electorală și simpla ta existență pe acest pământ influențează repartizarea puterii în societate. Pe lângă asta, dacă ai o opțiune electorală, nu înseamnă că cei care cred în alt candidat sunt niște demoni. Democrația înseamnă control: ne controlăm unii pe alții prin faptul că suntem diferiți. Au mai fost unii care voiau să ne facă pe toți la fel și de aia am ajuns așa astăzi.

Pentru că până la urmă, suntem cu toții conectați: săracii cu bogații, ăia de stânga cu ăia de dreapta, românii cu laponii, bărbații cu femeile, oamenii cu plantele etc. Tot ceea ce facem sau nu facem, ne afectează mai devreme sau mai târziu pe toți.

Bineînțeles, raționamentul acesta nu are prea mult succes astăzi, pentru că, după cum spun unii: „Nu votăm pentru că ne-au obligat comuniștii să ne prefacem că votăm și de aia nu mai simțim chemarea către urne”. Sau că „ne-au obligat să fim colectivizați și de aia acum suntem super-individualiști”.


De fapt, comuniștii nu ne-au făcut nimic… nou! Și nici democrația de după 89 nu a reușit să ne schimbe în ceva bun. Iar motivul este simplu: ca mulțime nu ne pasă de ce se întâmplă în jur atâta timp cât la noi în curte este belșug! Iar cei cărora le pasă sunt striviți de mulțime.

Mi-ar fi plăcut să văd mai mulți români implicați în transformarea istorică a Spaniei din ultimii ani. Într-un fel sau altul, alegerile de duminică vor schimba Spania. Și mai rău ca până acum nu poate să fie. Spaniolii au ajuns până aici ca națiune pentru că sunt educați să înțeleagă că nu pot trăi fără ceilalți.


Din păcate, la alegerile de duminică, în Spania s-ar putea să voteze mai puțini români decât la Eurovision. Și asta pentru că mulți dintre noi trăiesc încă în bunkerul îndestulării prin troc, săpat adânc în conștiința fiecăruia, încă de pe vremea comuniștilor.

Nu contează că ne guvernează Ceaușescu sau Hitler, dacă, totuși, încă ne „descurcăm”, putem să ne ocupăm mintea cu alte mărunțișuri.

Cred că lucrurile nu se vor „mișca” în bine pentru România prea curând și dacă mă înșel, cu siguranță generația mea nu prinde „schimbarea”. Dar nu aș vrea să demoralizez pe nimeni. Oricând vom putea să câștigăm Eurovisionul sau vom avea o Simona Halep care să ne facă treaba pe banii ei, ca să ne putem mândri și noi vreme de 5 minute cu faptul că suntem români și uite ce buni suntem.

Este evident faptul că societatea, în România, există doar la televizor și pe Facebook sau mai nou la câteva demonstrații răzlețe la care se amestecă oamenii de bine cu gureșii revoluționari de ocazie.

În ceea ce ne privește, în Spania, suntem acceptați acum, pentru că deocamdată nu vrem prea multe. Probleme vor fi probabil atunci când a doua generație, mai precis copiii noștri, se vor lovi de discriminare și rasism și o să ne dăm seama ce am ales, de atâtea ori, prin faptul că nu am ales.

Ar fi bine să ne intre bine în cap faptul că votul este o obligație morală și nepăsarea, mai devreme sau mai târziu, se plătește… scump! Așa că nu e nici o afacere dacă stai acasă, în timp ce alții decid viitorul tău și pe cel al familiei tale.

De ce atâta tărăboi? Duminică avem alegeri locale în Spania și românii au „dreptul” să voteze.