Ceea ce te surprinde în Spania este să auzi vorbindu-se despre meserii specifice româneşti, meserii care în România nu sunt asociate cu etnonimul român. Este un şoc deoarece niciodată înainte de a veni în Spania nu te-ai fi gândit, chiar şi în starea de decădere în care se găseşte România acum, că e specific românesc să furi din casele oamenilor sau să trimiţi copii la furat şi nici să cerşeşti pe stradă, nici să te prostituezi, nici să lucrezi ca servitor în casă şi nici să trăieşti din recolectarea de fier vechi.

Impactul migraţiei româneşti în Europa a însemnat o însemnată destructurare de valori în cadrul acestui grup migrator şi daune irecuperabile de imagine colectivă pentru toată lumea. Prima dată când am auzit în spaniolă cuvântul chatarra a fost la puţin timp după ce am venit în Spania la televizor într-o emisiune în care se vorbea despre români care se spunea că trăiau din asta. Strângeau chatarra.

Ca o divagaţie etimologică, chatarra este un cuvânt de origine bască, txatarra,şi înseamnă în euskeră ceea ce este vechi, ansamblu de piese vechi de metal. Vine din  txatar sau zatar care înseamnă zdreanţă, cârpă de făcut curat. Este un cuvânt care aparţine substratului lingvistic preroman, ca la noi barză, brânză, varză.

Ziarul Levante publica un articol intitulat drumul fierului vechi (La ruta de la chatarra). În el se povesteşte viaţa dificilă a doi români, Dumitru Cristea şi Basile, care se dedică cu sârg acestei profesii. Suntem asiguraţi că viaţa acestor muncitori a devenit dificilă datorită decăderii sectorului construcţiilor care genera multă materie primă sub formă de fier vechi. Dumitru Cristea însă cunoaşte bine domeniul recuperării de materiale refolosibile (un bun eufemism pentru ei ar fi că sunt lucrători ecologişti) şi câştigă cât să supravieţuiască şi să trimită bani şi restului familiei în România. Un emigrant model, nu altceva.

Jurnalistul, deja perspicace cu metalele, remarcă armonia familiară: “Su esposa, que curiosamente tiene casi toda la dentadura de oro, le ayuda en la faena.” O să vă întrebaţi citind aceste rânduri, bine, şi care este problema, ne discriminează articolul? Nu, în nici într-un caz, din acest punct de vedere este foarte corect scris. Nu este scris cu condescendenţă sau cu răutate, dimpotrivă, arată empatie şi solidaritate. Doar că aş prefera să fim mai puţin insistenţi şi evidenţi în a promova fondul lingvistic străvechi şi minor al limbii spaniole.