Majoritatea victimelor nu denunță rețeaua din cauza terorii. Femeile cred că, dacă vor denunța, familia lor ar putea suferi represalii în țara de origine.

Miguel Pajares, președinte CEAR (Asociación Catalana de Ayuda al Refugiado), este autorul romanului ”Cautivas”, ale cărui protagoniste sunt victime ale traficului de carne vie, imigrante în Spania.

Reporter: – Ai publicat, de curând, romanul ”Cautivas”, inspirat din experiențe adevărate ale victimelor traficului sexual, mai ales tinere care provin din ţări ca România sau Bulgaria. Din ce cauză tinerele devin victime ale acestor rețele de prostituție?

Miguel Pajares: – Motivele sunt diferite, dar sărăcia este una dintre cauzele cele mai importante. În anii ’90, sărăcia a atins cote maxime în țările din fostul bloc comunist și, în această situație disperată, multe tinere s-au lăsat înșelate de promisiunea unui fals paradis. În aceeași perioadă, crima organizată a ajuns la niveluri fără precedent. Combinarea acestor doi factori a dus la expansiunea explozivă a rețelelor de prostituție. Victimele rețelelor de prostituție din Spania provin și din alte țări, nu doar din Europa de Est, ci și din alte zone, din Asia sau din centrul Africii unde se combină aceiași factori deja menționați: sărăcia și crima organizată.


Rep: – Unele femei pot cădea pradă rețelelor pentru că nu au permis de rezidență?

Miguel Pajares: – Există și asemenea situații, dar cred că cele mai frecvente sunt cazurile de femei care au fost aduse în Spania de o rețea de prostituție, și, odată intrate, trăiesc aici fără acte. Iregularitatea administrativă este posterioară sechestrării victimei de către rețeaua de prostituție.


Rep: – Cu ce probleme se confruntă victima dacă dorește să denunțe rețeaua?

Miguel Pajares: – Acesta este unul dintre subiectele cheie pentru organizațiile care luptă împotriva traficului de persoane în scopul exploatării sexuale. Majoritatea victimelor nu denunță rețeaua din cauza fricii. Femeile cred că, dacă vor denunța, familia lor ar putea suferi represalii în țara de origine. Pe de altă parte, statul (spaniol, în cazul nostru) nu oferă mijloacele necesare pentru a facilita aceste denunțuri: nu avem un sistem bine definit de martori protejați. Singurul pas care s-a făcut în ultimii ani a fost introducerea unui articol în pachetul legislativ prin care se prevede acordarea permisului de rezidență în cazul în care victima denunță această situație și facilitează astfel trimiterea în judecată a responsabililor rețelei. Dar cred că este o măsură insuficientă.

Rep: – De multe ori, româncele care au fost eliberate dintr-un apartament unde au fost sechestrate sau femeile care au ieșit dintr-un centru de internare pentru migranții fără acte (CIE), nu dispuneau de niciun domiciliu alternativ. Nu cad din nou în rețele de prostituție?

 

Miguel Pajares: – Este posibil, însă pot fi identificate de diverse instituții și îndrumate către ONG-urile care se ocupă de astfel de cazuri. Există organizații care luptă împotriva traficului sexual și acordă atenție victimelor, deoarece dețin apartamente în care acestea pot fi găzduite. Comentariul tău despre femeile care ies dintr-un CIE dă de gândit. Cum este posibil ca o victimă a exploatării sexuale să fie închisă într-un centru de internare pentru migranții fără acte? Această situație dovedește că, pentru organele de poliție, este mai important că persoana respectivă nu are documente legale de ședere, decât faptul că este victima unei rețele de trafic sexual. Este absolut inacceptabil.

Rep: – Cartea ta începe cu fraza “a scăpa din rețelele de exploatare sexuală e doar începutul…“. Odată aflate în afara acestor rețele, victimele se pot recupera?

Miguel Pajares: – Sunt multe probleme și recuperarea victimelor poate fi foarte lentă, deoarece au nevoie de ajutor psihologic și economic. Din fericire, unele organizații lucrează în acest sens, dar multe dintre victime nu sunt detectate și pot avea în continuare diverse probleme psihologice și de adaptare la mediul social.

Rep: – Există o reintegrare reală în societate sau se trece de la exploatare la precarietate?

Miguel Pajares: – În multe cazuri e o trecere de la exploatare la o viață foarte precară, mai ales în cazul femeilor din alte țări care, odată ce au fost eliberate din rețea, continuă să trăiască în Spania. Unele obțin documentele de ședere legală, altele nu, dar în orice caz pe marea majoritate le așteaptă precarietatea.

Rep: – Conform Asociației pentru reintegrarea femeilor din rețelele de prostituție (APRAMP), Spania este prima țară din Europa în ceea ce privește fenomenul prostituției. Căror factori li se datorează acest loc de frunte?

Miguel Pajares: – Amploarea fenomenul prostituției în Spania este determinată de ponderea crimei organizate, a afacerilor cu bani negri și a economiei subterane.

Rep: – De ce nu există o legislație pentru eradicarea traficului sexual? Pe cine favorizează aceast gol legislativ, dat fiind că în presă se vorbește mereu despre ”mafiile” de străini care operează în Spania, dar acestea se bucură de toleranță?

Miguel Pajares: – Este o întrebare pe care și-o pun multe organizații axate pe combaterea rețelelor de trafic de persoane și se solicită o lege în acest sens. Dar autoritățile, și poate chiar societatea, nu acordă importanță cuvenită acestui fenomen. Fără îndoială, faptul că majoritatea victimele exploatării sexuale provin din alte țări face ca societatea spaniolă să închidă ochii la aceste situații. Pe de altă parte, este la fel de adevărat că mafiile care se îmbogățesc din activitatea acestor rețele sunt compuse din străini și autohtoni, există cazuri în care au colaborat cu aceste organizații criminale chiar polițiști sau politicieni.

Interviu realizat de Corina Tulbure

{loadposition publi-in-article}