Credeau că prosperitatea și bunăstarea urmau să se transforme în colegi de drum permanenți, calea spre mult dorita dezvoltare economică era pavată cu miliardele de euro din bugetul comunitar, că tranziția spre economia de piață avea doar mici obstacole, că structurile lor sociale deficiente urmau să sufere schimbări rapide și benefice, capitalismul – da, să-i spunem pe nume – era un fel de remediu bun la toate.

Pe scurt, că apartenența la Uniunea Europeană – târzie, dar, o, ce adecvată! – îi transforma în membri cu drepturi depline ai „clubului bogaților” bruxelezi. Complexele și incertitudinea rămâneau în urmă; pentru noii convertiți, țările din Europa de Est, foști aliați ai URSS, intrarea în Europa comunitară presupunea un soi de celebrare cu toate onorurile. Și așa a și fost, cel puțin în primii ani, înainte de a descoperi cealaltă față a „doamnei Europa”: birocrație, corupție, ineficiență, rasism, xenofobie, populism. Prea multe surprize pentru noii convertiți, care visau la bucolicul paradis terestru…

De fapt, nu a fost ușoară învățarea limbajului comunitar, interpretarea alambicatului stil al documentelor produse de „eurocrați”, schimbarea obiceiurilor, a felului de a vorbi și de a gândi. A fi europeni? Da, dar… Ceva e putred în scleroticele structuri ale Uniunii.

Creșterea mișcărilor de extremă dreaptă franceze, olandeze, austriece, contagierea descoperită în țările din Est, Ungaria și Polonia, amintesc în mod straniu de perioada interbelică convulsionată din anii ’30, care s-a încheiat cu instaurarea regimurilor autoritare. Ceea ce s-a întâmplat ulterior este prea bine cunoscut. Războiul, al Doilea Război Mondial, a fost rezultatul logic (acesta o fi cuvântul?) al paranoii guvernanților.

În urmă cu exact 100 de ani, armata română s-a alăturat oștilor care combăteau în prima mare confruntare mondială cu strigătul “trăiască războiul”. Azi, războiul se duce pe alte meridiane. Totuși, soldații români, polonezi, cehi sau ucrainieni sunt prezenți în teatrele belice concepute și/sau încurajate de adevărații stăpâni ai acestei lumi. În schimbul a ce? Prezența unităților americane, britanice și germane la granițele cu Rusia. În aparență pentru protejarea aliaților NATO din est, a noilor convertiți.

Aceste mari manevre ale Alianței Nord-Atlantice coincid cu sonora palmă pe obraz pe care și-a luat-o „doamna Europa”: Brexit, ieșirea Marii Britanii din UE. Previzibilă? Da, până la un punct. Anglia nu a dorit niciodată să renunțe la prerogativele de fostă mare putere colonială, la lira sterlină, la intrigile din City, la relația privilegiată cu America de Nord, la influența asupra politicii foștilor membri ai Commonwealth.

Dacă pentru eurocrații de la Bruxelles, Brexit este Brexit, un drum fără întoarcere însoțit de o furie autentică sau jucată, pentru statele din Europa de Est implică o serie de amenințări reale. În prezent, un milion și jumătate de cetățeni comunitari din Europa de Est trăiesc în Marea Britanie: unguri, letoni, lituanieni, polonezi, bulgari și români. Sumele trimise de polonezi în țara de origine ajung la 1,2 miliarde de dolari anual, ceea ce reprezintă un procent nu prea mare pentru economia țării. Mai gravă este situația Letoniei, care depinde în mai mare măsură de banii emigranților.

Substanțiala reducere de fonduri de dezvoltare de la UE după retragerea Marii Britanii presupune un alt pericol potențial pentru economia statelor din Europa de Est, care vor trebui să asume, mai devreme sau mai târziu, costurile retragerii Angliei.

Pentru a face față inegalabilei ostilități a autorităților poloneze și ungare, partidare ale abandonării Uniunii după ce Londra a trântit ușa în nas (puterea exemplului rău), diplomația britanică a lansat recent o nesinceră “operațiune zâmbet”, încercând să-i convingă pe noii convertiți să ieșirea se va realiza în mod eșalonat, fără mari prejudicii pentru interesele țărilor și cetățenilor din Europa orientală.

Pe scurt, dacă Domina Anglia nu ezită să își joace obișnuitul rol de Perfid Albion, noii convertiți nu păcătuiesc nici ei de candoare. Sunt conștienți că paradisul terestru nu se mai află pe bătrânul continent.