„Armele biologice sunt interzise; nu însă și cercetarea biologică” | via EUvsDISINFO

În contextul torentului de minciuni care însoțește războiul Rusiei împotriva Ucrainei, discursul de dezinformare al Kremlinului, potrivit căruia Ucraina desfășoară activități de cercetare pentru a crea arme biologice, se evidențiază ca fiind deosebit de insidios. Acest discurs nu încearcă numai să justifice invazia brutală a Rusiei, ci și să discrediteze, cu riscul de a pune în pericol sănătatea publică mondială, cercetarea biologică și epidemiologică legitimă desfășurată în întreaga lume.

Într-un interviu cu EUvsDisinfo, Dr. Jean-Pascal Zanders, fondator al The Trench și expert independent în domeniul dezarmării cu referire la armele chimice și biologice, vorbește despre diferențele esențiale dintre cercetarea biologică legitimă și dezvoltarea armelor biologice și despre motivele pentru care Rusia apelează la astfel de discursuri de dezinformare.

De la invadarea Ucrainei, Rusia a afirmat că Ucraina desfășoară activități de cercetare în laboratoarele sale biologice cu scopul de a crea arme biologice. De ce credeți că face Kremlinul astfel de afirmații?Rusia face deja de ceva timp astfel de alegații în legătură cu Ucraina și cu alte foste state sovietice. Alegațiile referitoare la Ucraina s-au intensificat însă după 2014, când Rusia a anexat Crimeea și a început un război în Donbas (Donețk și Luhansk).

Georgia s-a confruntat cu acuzații similare la adresa Centrului Richard Lugar pentru Cercetări în Domeniul Sănătății Publice din Tbilisi (cunoscut mai ales sub denumirea de Laboratorul Lugar – EUvsDisinfo).

O parte din motivația Rusiei a fost întotdeauna încercarea de a discredita SUA pentru a reduce influența Washingtonului asupra fostelor republici sovietice. În ultima vreme, se pare însă că retorica s-a concentrat asupra populației ruse, cu scopul a proiecta o imagine a Rusiei ca țară înconjurată de dușmani și care se confruntă cu o amenințare existențială, ce reclamă, prin urmare, o acțiune militară.

De la invadarea Ucrainei la 24 februarie, Rusia a diseminat unele documente așa-numite secrete, legate de proiecte de cercetare biologică din Ucraina (de fapt, întotdeauna accesul la aceste informații a fost liber).

Ulterior le-a prezentat Consiliului de Securitate al ONU și statelor care sunt părți la Convenția privind armele biologice și cu toxine, fie pentru a justifica invazia, fie pentru a abate atenția de la actele sale de agresiune. De reținut că dna Izumi Nakamitsu, Înaltul Reprezentant pentru Dezarmare, a declarat la 11 martie în Consiliul de Securitate al ONU că este la curent cu relatările din mass-media referitoare la programele pentru arme biologice , dar a adăugat că Organizația Națiunilor Unite nu are cunoștință de existența vreunui program pentru arme biologice în Ucraina.

Pentru majoritatea oamenilor, armele biologice sunt de domeniul filmelor de acțiune. În realitate, cât de frecvente sunt atacurile cu acest tip de armă?Armele biologice au fost extrem de rar utilizate în istorie, chiar dacă mai multe țări, printre care se numără SUA și Uniunea Sovietică, au desfășurat în cursul Războiului Rece programe ample de cercetare și dezvoltare, pe care Rusia le-a continuat până în anii ’90. De atunci subzistă îngrijorarea că Rusia nu a pus complet capăt programelor sale, contrar Convenției privind armele biologice și cu toxine.

Utilizarea armelor biologice este destul de complicată din cauza dificultăților de a le disemina cu eficacitate, de a le stoca pentru perioade lungi de timp sau de a le controla efectele după difuzare.

Cu toate acestea, bolile infecțioase naturale (care pot ucide, în medie, până la 20 milioane de persoane în fiecare an în întreaga lume, fără a mai menționa gripa spaniolă din 1918-1920, care a ucis în toată lumea între 50 și 100 milioane de persoane) și progresele înregistrate în cercetarea genetică au alimentat anxietatea legată de războiul biologic sau de terorismul cu arme biologice.

Ce prevede dreptul internațional în legătură cu armele biologice?În prezent, dreptul internațional interzice complet armele biologice. Convenția privind armele biologice și cu toxine interzice clar crearea, producerea, stocarea și utilizarea armelor biologice în orice circumstanțe. Acest lucru înseamnă că nicio parte la Convenție nu poate deține niciodată arme biologice. Tratatul este în vigoare din 1975. Rusia, în calitate de succesoare a Uniunii Sovietice, este codepozitar al tratatului (custode oficial care are și atribuții administrative – EUvsDisinfo), împreună cu Regatul Unit și cu Statele Unite ale Americii.

Ca republică sovietică, Ucraina a fost, de asemenea, din 1975, parte la Convenția privind armele biologice și cu toxine. Spre deosebire de Rusia care suscită preocupări, nu există indicii că Ucraina s-ar fi angajat, după cucerirea independenței la 24 august 1991, în activități interzise de Convenție.

Dacă armele biologice sunt interzise de dreptul internațional, de ce există laboratoare care lucrează cu virusuri și bacterii periculoase?Oamenii de știință au observat, începând din anii ’80, o creștere semnificativă a frecvenței și a intensității epidemiilor de boli despre care se credea că au dispărut, dar care sunt cauzate de noi tipuri de bacterii și de virusuri, cum ar fi gripa aviară, Ebola și, în prezent, COVID-19. Prin urmare, având în vedere aceste riscuri sporite , statele care sunt părți la Convenția privind armele biologice și cu toxine au solicitat întărirea supravegherii bolilor și luarea de măsuri de pregătire la nivel național și internațional pentru a putea reacționa în cazul izbucnirii unei epidemii. Astfel de capacități naționale ar putea, de asemenea, să detecteze rapid un atac cu arme biologice. Apelul lor face ecou recomandărilor similare ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și ale altor instituții internaționale.

Convenția nu interzice cercetarea biologică în scopuri profilactice, de protecție sau în alte scopuri pașnice. Ucraina are dreptul de a desfășura cercetări biologice în scopul securității sănătății publice și în alte scopuri pașnice. În mod similar, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană și țările acționând în nume propriu au dreptul și, în conformitate cu articolul X din Convenție, chiar obligația de a contribui la activitățile întreprinse în alte țări pentru a preveni izbucnirea bolilor. Acestea procedează în cazul Ucrainei în același mod în care au încheiat acorduri de colaborare cu țări din Africa, Asia, America Latină și zona Caraibilor.

Într-adevăr, mass-media pro-Kremlin a stigmatizat Occidentul pentru sprijinul acordat cercetărilor biologice din Ucraina, Georgia și alte țări. De ce este importantă cooperarea internațională în acest domeniu și cine o supraveghează?După cum am spus mai devreme, cooperarea internațională pentru cercetări în domeniul bolilor este încurajată în mod activ de mai multe tratate și este atât promovată, cât și sprijinită de instituții internaționale precum OMS.

Conform Convenției privind armele biologice și cu toxine, țările au dreptul de a face schimb de echipamente, materiale și informații despre utilizarea agenților bacteriologici (biologici) și a toxinelor în scopuri pașnice. Acestea cooperează la dezvoltarea și aplicarea descoperirilor științifice pentru prevenirea bolilor sau în alte scopuri pașnice. Statele care sunt părți la Convenție se reunesc o dată la cinci ani pentru o Conferință de reexaminare – cea de a noua este programată pentru 2022 – cu scopul de a evalua stadiul Convenției din perspectiva evoluțiilor științifice și tehnologice înregistrate în întreaga lume.

Colaborarea internațională este esențială pentru securitatea sanitară mondială, deoarece răspunsul internațional la urgențele sanitare depinde în mare măsură de pregătirile naționale pentru a face față bolilor grave. Prin urmare, cooperarea științifică și tehnologică cu scopul de a ajuta fiecare stat să își dezvolte capacitățile naționale în domenii precum detectare, diagnosticare și organizarea sistemului național de sănătate este vitală pentru sănătatea publică mondială.

Laboratoarele din întreaga lume colaborează în acest sens, înaintează proiecte de cercetare pentru a obține finanțare, publică rezultatele obținute și le comunică partenerilor lor.

Sprijinul științific, tehnic și financiar acordat Ucrainei nu este excepțional. Dimpotrivă, acesta permite Ucrainei să participe la eforturile mondiale de îmbunătățire a securității sanitare și, în același timp, să beneficieze de aceste eforturi.

Deci Convenția privind armele biologice și cu toxine, al cărei obiect îl constituie armele biologice, promovează de fapt cercetarea biologică și cooperarea internațională?Da, dacă acestea urmăresc scopuri pașnice, pentru că, în primul rând, deținerea unei bune infrastructuri sanitare și a unor capacități de răspuns diminuează valoarea militară a armelor biologice, fapt care, la rândul său, reduce stimulentele pentru state de a dezvolta și a achiziționa astfel de arme.

În al doilea rând, acestea se încadrează în programele de colaborare promovate și sprijinite de diferite organizații internaționale. Ideea fundamentală este că „arma” se referă la modul în care o boală este răspândită în mod deliberat. Boala este însă aceeași, iar pregătirile pentru combaterea unei epidemii izbucnite în mod natural sau răspunsul la aceasta este, în esență, același.

Sursa: „Armele biologice sunt interzise; nu însă și cercetarea biologică” | via EUvsDISINFO