Interviu cu principele Radu Duda, candidat la preşedinţia României

Principele Radu al României a fost primul candidat care şi-a anunţat intenţiile în ceea ce priveşte participarea la alegerile prezidenţiale din toamnă. Participarea unui membru al casei regale în această cursă politică care nu mai părea să intereseze pe nimeni, în afara candidaţilor, aduce în prim plan o nouă alternativă care pare mai degrabă decizia unui cetăţean de a guverna statul, nemulţumit fiind de variantele de preşedinte pe care le-am avut până acum.

Principele Radu de România vrea să fie preşedintele României pentru că, aşa cum ne-a spus, nu doreşte decât o altfel de Românie şi o nouă administraţie prezidenţială. Lupta singurului candidat independent, la ora actuală, pentru Cotroceni, se dă cu mentalitatea românească a ultimului secol, întâlnită în întreaga noastră istorie în care am fost conduşi nu de o administraţie ci de lideri cu statut de patriarhi, adesea duri, adesea blajini, dar mereu autoritari şi susţinuţi.

Şansele ca o astfel de alternativă să învingă în România de azi sunt destul de mici, în raport cu slaba participare la vot a românilor, din care Principele Radu speră să găsească sprijinul necesar pentru a iniţia acea mult-aşteptată „schimbare la faţă a României„. În cursul ultimei sale vizite în Spania, ţară pe care o vizitează în fiecare an, principele Radu ne-a acordat un interviu în care îşi expune punctul de vedere referitor la români şi la România.

 {youtubejw}s5SqU9xjj4E{/youtubejw}

 

Reporter: – Alteţă, candidatura dvs. este un posibil test pentru opinia publică în privinţa revenirii monarhiei la conducerea României?

Principele Radu: – Nu, nu leg deloc aceste două lucruri între ele. Cred că este un test pentru societatea românească, dar candidatura mea e un test în sensul hotărârii României, deciziei ei de a face un pas înainte pe calea respectării instituţionale. România este o ţară care a adoptat, cu aproape 20 de ani în urmă, o constituţie republicană, dar pe care niciodată nu a respectat-o cu adevărat. Instituţia preşedintelui României este de reprezentare a statului, nu de conducere a lui şi permanent, de-a lungul celor 20 de ani, statul a fost condus de fapt de către preşedinte. Acest lucru e un adevăr care trebuie privit în faţă, este un test. Societatea românească, mai ales la vârfurile ei, este dispusă să accepte acest lucru, că asta înseamnă o vulnerabilitate? Este dispusă să schimbe acest lucru? Acesta e testul!

În ceea ce priveşte monarhia, ea nu poate fi adusă în România sub această formă, monarhia este o formă de guvernământ la fel de acceptabilă, în Uniunea Europeană, ca şi republica. Nu se poate pune problema de a fi adusă pe această cale. În primul rând, în Constituţie nu există nici o prerogativă a preşedintelui de  schimba forma de guvernământ, în al doilea rând că o familie precum cea regală română, care timp de 143 de ani a servit România aşa cum a făcut-o, nici într-un caz nu o să încerce să aducă monarhia pe uşa din spate, sub această formă, printr-o mascată conducere a instituţiei prezidenţiale pe 5 ani.

 

Rep: – Ar putea fi monarhia una dintre ultimele variante necompromise, pe palierul politic greu încercat în România ultimilor 20 de ani?

 

P.R.: – Cred că deocamdată putem răspunde la întrebarea dacă familia regală poate să livreze României republicane un preşedinte, dacă este Casa regală instituţia care poate să rezolve această depolitizare şi reprofesionalizare, reinstituţionalizare a preşedintelui României.

 

Rep: – Ce şanse aveţi să ajungeţi preşedintele României şi pe ce mizaţi în această cursă electorală şi care este mesajul dvs. electoral?

 

P.R.: – În acest moment, la sfârşitul lui iunie 2009, vă pot spune că intenţia de vot e cam la 12 la sută. Ea poate să fie mai mare decât atât, pentru că nu am un sondaj de ultimă oră. În al doilea rând mizez foarte mult pe cei 61% dintre români, care nu au dorit să iasă afară din casă la votul din noiembrie 2008. Contez, de asemenea, pe o generaţie tânără, numeroasă, care s-a născut după 1989 şi care nu prea se lasă cumparată cu sloganuri electorale, politice.

 

Rep: – Ar putea fi solganul dvs. în această campanie „Nu promit nimic!”?

 

P.R.: – Cred că sloganul o să îl alegem împreună cu o companie de marketing, formată din oameni tineri, foarte talentaţi, pe care sper să îi am alături de mine. Decoamdată am vorbit românilor despre România altfel, o altfel de Românie, o altfel de instituţie a preşedintelui, despre competenţă şi profesionalism şi… da, de ce nu? Nu vă promit nimic, este cel mai bun slogan pe care îl poţi găsi astăzi în România. Eu sunt candidatul care nu vă promite. Dacă vă place cineva care spune că va face tot ce poate, dar nu promite nimic, atunci mergeţi cu mine. Dacă nu, aveţi mulţi alţii care vă promit de toate şi o să vedeţi în continuare rezultatul.

 

Rep: – Cheia mesajului dvs electoral pare să fie iniţierea unui proces de schimbare a României, de depolitizare a instituţiilor şi întoarcerea lor către popor.

 

P.R.: – Mă refer în primul rând la depolitizarea instituţiei preşedintelui, pentru că sunt instituţii, ca Parlamentul sau Guvernul, care au nevoie să fie politice şi trebuie să fie şi mai politice decât atât. Eu nu trebuie să fiu înţeles ca un oponent, un adversar al politicii, dimpotrivă sunt un susţinător al partidelor politice. Eu ofer partidelor politice un parteneriat în care rolul lor este să se ducă exact în direcţia în care trebuie, adică spre Guvern şi Parlament, iar societăţii româneşti îi ofer o soluţie pentru ca instituţia preşedintelui să rămână una a reprezentării statale şi nu a aranjamentelor şi şmecheriilor politice subterane, făcute sub ochii oamenilor şi făcute cu un fel de mândrie, adică uitaţi-vă ce frumos îi păcălim noi pe toţi. E un fel de virtute în acest moment faptul de a păcăli sau de a merge împotriva a ceea ce scrie legea.

 

Rep: – Aţi spus că românii se simt însinguraţi. V-aţi referit la românii din străinătate? Nu credeţi că ei au chiar şi o problemă în ceea ce priveşte sentimentul de apartenenţă la România?

 

P.R.: – Da, îl are toată societatea românească. Nu cunosc nici un român care să nu fie puţin jenat când ajunge la aeroport şi i se cere paşaportul şi se vede că e român. Pentru românii din Spania şi din Italia e însă mai grav, pentru că ei chiar au nevoie de o asistenţă, de o ocrotire din partea statului, care nu le vine. Nu le vine nu pentru că cineva nu o dă, nu din lipsa de grijă a cuiva, ci pentru că instituţia nu e formată în aşa fel încât să îşi ocrotească oamenii ei dinafară. Nu există suficient de multe instrumente prin care atâtea milioane de oameni care au părăsit teritoriul românesc pentru a-şi exercita calitatea lor de europeni de limbă română, astfel încât ei să fie sprijiniţi. Românii se simt singuri pentru că instituţiile statului nu-i apără.

 

Rep: – Vă temeţi de ceva la aceste alegeri? Ce s-ar putea întâmpla?

 

P.R.: – Nu mă tem de nimic în privinţa candidaturii ca atare, dar ştiu că dacă există o vulnerabilitate a candidaturii mele, ea nu vine din faptul că nu am un partid politic în spate. Aceasta e o prezumţie complet falsă. Eu sunt un partener al partidelor politice şi s-ar putea ca mare parte din ele să înţeleagă acest lucru până în noiembrie. Singura vulnerabilitate pe care o întrevăd este laşitatea vârfurilor societăţii româneşti care s-ar putea, deşi înţeleg importanţa schimbării pe care eu o propun, să nu fie solidari cu ea şi să întoarcă spatele sau să bage cuţitul în spate, aşa cum s-a întâmplat în multe rânduri, în ultimele sute de ani în România.

 

Rep: – Aţi spus că nu veţi arunca cu noroi în nimeni. Credeţi, totuşi, că actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, este demn de această funcţie?

 

P.R.: – Preşedintele Băsescu este un om politic redutabil, are foarte multe calităţi şi îi recunosc, de cel puţin 5 ani, calitatea de cel mai puternic şi mai inventiv şi mai neobosit om politic. Ceea ce doresc să fac eu cunoscut este că poziţia de preşedinte al României solicită altceva. Si este absolut necesar ca ea să fie eliberată nu de el, nu plecarea lui de la Palatul Cotroceni este problema, ci faptul că întreaga instituţie de la Cotroceni trebuie să arate altfel. Eu îi cunosc bine activitatea şi foarte mult din ceea ce a încercat să facă salut, tot aşa cum o mulţime de oameni pe care el îi dispreţuieşte îi dispreţuiesc şi eu. Problema este să performezi atât de puternic politic cum o face el, şi alta este să performezi statal. Este un lucru de care România are nevoie ca de aer. Eu cred asta, nu ştiu însă dacă şi ceilalţi.

 

Rep: – Toţi românii vor o altfel de Românie. Credeţi că acest moment ar putea curma dinastia politicienilor afacerişti, care sunt lipsiţi de doctrina politică?

 

P.R.: – Nu, n-o va curma. Această candidatură, această competiţie câştigată de mine nu va curma afacerismul. Va crea posibilitatea ca instituţiile să devină în timp, cu ajutorul tuturor, ceva mai puternice, astfel încât să facă faţă presiunii pe care mediul de afaceri începe să o facă asupra politicii şi a instituţiilor publice. Cu alte cuvinte, eu nu cred că soluţia este să loveşti în oamenii de afaceri şi să încerci să le iei din puterea pe care ei au dobândit-o prin banii pe care i-au făcut. Cred că oamenii trebuie încurajaţi să facă din ce în ce mai mulţi bani şi din ce în ce mai mulţi români să facă bani, pentru că numai prosperitatea este cea care va aduce soliditate societăţii româneşti. Totul este ca şi instituţiile româneşti să devină solide, pentru a face faţă presiunii finanţelor. Gândiţi-vă la Statele Unite ale Americii, cunoscute pentru extraordinara forţă financiară şi economică pe care o au oamenii. Şi se ştie bine că există o elită, un vârf, un număr de oameni, o grupare care deţine principalele mijloace economice ale ţării, dar asta nu înseamnă că instituţiile nu sunt solide. Nu. Nu înseamnă că toate ramurile executivului – Curtea Constituţională, Guvernul şi Parlamentul, establishmentul – nu este puternic. El e cel care trebuie făcut puternic, nu trebuie ceilalţi descurajaţi.

 

Rep: – Care va fi primul lucru pe care îl veţi face dacă veţi câştiga alegerile?

 

P.R.: – Voi reforma instituţia preşedintelui, o voi dota cu 7 departamente importante, fiecare lucrând în favoarea acestui model de preşedinte pe care eu doresc să îl consolidez. Vor fi departamente care nu vor concura cu Guvernul, iar relaţia dintre mine şi naţiune va fi făcută prin intermediul parlamentului sau direct în comunităţi. Aceasta va fi cheia legăturii cu societatea românească, prin Parlament, direct prin comunităţile locale şi prin elitele româneşti de toate profesiile. În primele 100 de zile voi încerca să reformez, să creez o nouă structură a instituţiei, să o populez cu oameni care să merite, desigur nu e greu, pentru că instituţia are cam 120 de posturi, deci nu va trebui să aduc 20 de mii de specialişti şi în al treilea rând aş începe imediat cele două sau trei proiecte pe care doresc să le deschid în ţară: însufleţirea şi încurajarea comunităţilor locale, încurajarea breslelor, a profesiilor, a oamenilor competenţi din fiecare domeniu şi aş pune bazele unei reprezentări externe statale, nu politice, nu diplomatice, ci de sorginte statală, creând pentru cinci ani, principalele destinaţii în care aş susţine interesele statului român.