Llevamos ya unos días hablando mas de extranjeros que "atracan" y "defraudan" la sanidad pública española que de los recortes brutales en Sanidad y Educación.
Todos estamos viendo el espectáculo mediático que ha montado, desde el viernes, la prensa de España sobre "el objetivo de acabar con el turismo sanitario" y con el "déficit producido por extranjeros de nuestro país". El Gobierno de España piensa ahorrar 1.500 millones de euros eliminando la asistencia sanitaria para los extranjeros que practican el llamado "turismo sanitario".

Spania duce o lupta titanica in aceste zile cu un inamic invizibil si imprevizibil: neincrederea. Populatia se zbate zilnic ca sa reziste atacurilor acestei crize economice, care si-a modificat aparitia de mai multe ori pe baza instabilitatii constante a pietelor financiare.

Suntem din ce in ce mai multi romani in Spania si, in consecinta, din ce in ce mai putini in Romania. Am depasit pragul de 900 de mii de imigranti sau emigranti romani in Spania si totusi prezenta noastra in randul societatii de adoptie nu este deloc proportionala.

Daca exista o osebire cu adevarat importanta intre neamul mioritic si alte popoare mai acatarii, ce traiesc dupa o reteta reusita de civilizatie la care tanjim zgomotos si emfatic, aceasta este ora cinci. Dupa-amiaza.

Probabilitatea ca actuala guvernare din Europa sa gaseasca iesirea din tunel este la fel de mare ca aceea de a castiga la loterie premiul cel mare. E drept ca politicienii fac eforturi sa-si dovedeasca utilitatea, dar cetatenii raman fara munca, fara ajutor de somaj si fara rabdare. Guvernantii predica masuri de austeritate dure, dar o fac din comoditatea masinilor oficiale.

"Nu vreau in clasa zero!", s-a rastit intr-o dupa-amiaza de inceput de februarie fiul meu cel mic, deschizand furtunos usa casei noastre si aruncandu-si cat colo ghiozdanul de gradinar, pe care l-a lasat sa alunece pe parchet cativa metri de-a lungul holului.

Mi s-a spus că m-am grăbit când l-am felicitat pe Victor Ponta, după memorabilul dumisale discurs din parlament, la învestirea cabinetului Ungureanu. Nu sunt convinsă.
Pentru mine, ziua învestirii noului guvern a fost o revelaţie. Am prezentat-o însă ca pe o revoluţie. A bunului simţ. Şi-atât. A fost pentru prima oară, după mulţi ani, când am simţit că există viitor politic în această ţară, altul decât cel difuzat la OTV, implorat la poarta palatului lui Gigi, deplâns pe treptele tribunalelor de rudele lui Clămparu, strigat de la tribuna parlamentului în stilul revistei “România mare” de către cei mai spălaţi dintre diplomaţi, terfelit minut cu minut de toţi taifasagiii la televiziunile de ştiri, din lipsă de subiecte şi de ocupaţie.

Ne place sau nu, trebuie să acceptăm că lumea se află foarte aproape de o mare răspântie ideologică. Nu ştiu dacă ne apropiem de o revenire mondială a comunismului, dar eşecul capitalismului ca ideologie a libertăţii este mult mai periculos decât o simplă criză economică, oricât ar fi ea de feroce.