Există adevăruri ascunse şi dezvăluiri pe care e mai bine să le treci sub tăcere. Scandalul, sau, mai bine zis, furtuna într-un pahar cu apă, a izbucnit în octombrie anul trecut, când autorităţile suedeze au denunţat prezenţa unor submarine intruse în apele sale teritoriale.

Imediat, Ministerul Apărării din neutrul Regat al Suediei a decretat cea mai mare mobilizare militară de la sfârşitul Războiului Rece. Unii îşi aduceau aminte vag că  în 1981 un submersibil sovietic ce transporta arme nucleare a eşuat în apropierea coastei suedeze.

Deşi în timpul aparent inexplicabilului indicident produs în octombrie, serviciile de informaţii suedeze nu au semnalat nimic Rusiei, ziarul Svenska Dagbladet a informat că militarii au interceptat mesaje de urgenţă provenind de la un mic submarin care cerea ajutor. În mod curios, obiectul neidentificat a dispărut după sosirea în zonă a unui vas-laborator rus, specializat în cercetarea ştiinţifică a fondului marin. Pură coincidenţă?

Se pare că în spatele ciudatelor incidente navale găsim distanţarea dintre Rusia şi ţările din Occident care au impus sancţiuni Moscovei, pentru ceea ce consideră un sprijin ascuns din partea Kremlinului pentru rebelii ucrainieni.

Dar cum se explică apariţia şi dispariţia submarinelor ruseşti pe coastele scandinave? Cheia misterului se găseşte într-unul din cel mai bine păstrate secrete de către conducerea Alianţei Atlantice: ruşii controlează, în prezent, o bază militară super secretă în Norvegia, ţară membră a NATO.

Să ne aducem aminte: acum abia şase ani, politicienii norvegieni au hotărât că Federaţia Rusă nu mai reprezintă o ameninţare pentru vecinii săi. S-a vorbit despre posibila demolare a anumitor instalaţii militare, a căror întreţinere era prea costisitoare pentru bugetul ţării. Ministerul Apărării a preferat vânzarea bazei secrete din Olavsvern, situată într-o regiune muntoasă, în apropiere de Tromsø. Baza are o suprafaţă de 948.900 metri pătraţi. Este dotată cu dane pentru nave de război şi submarine. Are, de asemenea, 124 de dormitoare. Pe scurt, ar putea fi refugiul ideal pentru o… armată. Un refugiu situat în imediata apropiere a graniţei cu Rusia.

Construcţia bazei s-a realizat între 1964 şi 1994. Costul său a fost de… 440 milioane de euro. Totuşi, guvernul norvegian a hotărât să o vândă – fără succes – cu 12,1 milioane. Într-un final, a reuşit să scape de Olavsvern pentru modicul preţ de 4,4 milioane

Cumpărătorul, omul de afaceri Gunnar Wilhelmsen, nu a întârziat să găsească chiriaş. Este vorba despre firma rusească Sevmorneftegeofizika, specializată în măsurarea activităţii seismice marine. Dar ambarcaţiunile aparţinând Sevmorneftegeofizika fac parte din marina rusească de război.

Vasele care fac măsurători de activitate seismică şi exercită o atentă supraveghere a zonei marine, trimit mini submarine în apele teritoriale ale Suediei, Finlandei şi Norvegiei. Toate, folosind ca punct de plecare vechea bază a NATO, considerată de-a lungul mai multor decenii ca unul din stâlpii de apărare a suveranităţii norvegiene.

Dacă policitienii au strigat indignaţi, populaţia din Tromsø nu are nici plângere pentru comportamentul foarte civilizat al vizitatorilor ruşi. Dimpotrivă, doreşte ca afacerile din baza militară să crească.

Pentru a recupera instalaţiile strategice sacrificate pe altarul efemerei convieţuiri paşnice cu ursul rus, guvernul ar trebui să anuleze vânzarea. O variantă extrem de dificilă într-o ţară condusă de economia de piaţă.

Un amănunt interesant: vânzarea bazei super secrete Olavsvern s-a făcut în timpul mandatului premierului conservator Jens Stoltenberg, actualul secretar general al Alianţei Nord-Atlantice NATO şi pasionat apărător al politicii ferme anti Putin. Comentariile sunt de prisos.