În urmă cu doar câteva săptămâni, când prințul Salman Bin Abdel Aziz al Saud a urcat pe tronul Regatului Arabiei Saudite, mass-media occidentală a relatat cu generozitate spectaculoasele schimbări instituționale, anunțate de noul monarh.
Nu, nu era vorba de măsuri inovatoare, destinate să reformeze sau să modernizeze regimul autocrației impuse de Casa Saud, ci doar o simplă reorganizare administrativă. Un detaliu interesant: gardianul celor două moschei sacre, titlu pe care-l poartă șeful Casei Regale, a decis să-l elibereze din funcția de șef al atotputernicelor servicii de inteligență, pe prințul Jaled Bin Bandar, pe secretarul Consiliului de Securitate Națională și ex-ambasador la Washington, prințul Bandar Bin Sultan, precum și pe imamii care conduceau Ministerul Justiției și poliția religioasă.
Cutremur sau simpă furtună într-un pahar cu apă? La prima vedere pare a fi vorba de o chestiune dinastică; regele Salman încearcă să renunțe la oamenii de încredere ai fratelui său vitreg, regele Abdalá, decedat de curând, ca să facă loc rudelor directe. Dintr-o perspectivă sociopolitică, acest lucru presupune un regres notabil, din moment ce noul monarh aparține aripii cele mai conservatoare ale dinastiei saudite.
În timp ce unii politologi occidentali se limitează la a comenta rolul important jucat de saudiți în fața creșterii amenințării șiismului iranian, alții remarcă postura ambivalentă a Riadului, care participă în războiul contra Statului Islamic, investind în același timp cantități uriașe de bani pentru a proiecta imaginea islamismului radical atât în țările musulmane, cât și pe Vechiul Continent. Unul dintre pilonii acestei operațiuni ar fi fost, în ultimele decenii,… prințul Salman, adică, actualul monarh.
Potrivit rapoartelor elaborate de Organizația Națiunilor Unite, de justiția americană și de serviciile de inteligență din Occident, în timpul anilor 80 și 90 ai secolului trecut, Salman se ocupa cu centralizarea ajutorului financiar saudit destinat Al Qaeda, atât în Afganistan precum și în Bosnia. Trimiterile de fonduri se făceau prin intermediul diferitelor asociații benefice create sau prezidate de multimilionari saudiți.
În anii 90, în timpul războiului din Balcani, prințul a ocupat funcția de Înalt Comisar al Arabiei Saudite pentru ajutorul acordat Bosniei-Herțegovina, organizație internațională care, potrivit experților de la ONU, a transferat 120 de milioane de dolari către Third World Relief Agency, o asociație fondată de prinț, care finanța Al Qaeda. Funcționarii ONU însărcinați să controleze conturile biroului saudit apreciază că fondurile nu s-au folosit în scopuri umanitare.
În mai 1997, militarii francezi prezenți în Bosnia avertizau cu privire la faptul că Înaltul Comisariat Saudit profita de acoperirea ajutorului umanitar pentru a islamiza Bosnia și pentru a radicaliza tinerii. Jurnalistul francez Roland Jacquard, care a avut acces la document, asigura că era vorba de o strategie destinată să stabilească platforma ideală pentru acțiunile Al Qaeda în Europa.
Chiar și așa, serviciile de securitate americane au respectat statutul diplomatic al Înaltului Comisariat Saudit din Bosnia până la… 11 septembrie 2001. Printr-o percheziție derulată la puțin timp după atentatele de la New York, americanii au găsit la sediul prea puțin diplomatic instrucțiuni pentru falsificarea legitimațiilor Departamentului de Stat și… Surpriză! Notițe cu privire la conversații cu Osama Bin Laden.
Nu este de mirare faptul că președintele Barack Hussein Obama a decis să se precipite și să-și prezinte omagiile aliatului Salman. Cu așa prieteni, însă, este mai bine să fii prudent și cu așa aliați, tărăgănatul război împotriva Statului Islamic ar putea să se tranforme într-un coșmar fără sfârșit.
